Doliu în literatură

Umberto Eco a plecat... „În căutarea limbii perfecte“

Cultură 21 Februarie 2016 / 15:54 1865 accesări

Faimosul scriitor, filosof și semiotician italian Umberto Eco, supranumit „părintele semioticii interpretative”, care s-a stins din viață pe 19 februarie, la vârsta de 84 de ani, va fi înmormântat, marţi, în oraşul Milano. Funeraliile laice ale autorului aflat mereu „În căutarea limbii perfecte” vor avea loc la ora 15.00 (ora 16.00, ora României), la castelul Sforzesco, un edificiu din secolul al XV-lea, pe care Umberto Eco îl vedea de la fereastra casei sale, după cum se precizează pe site-ul publicației „La Repubblica”.

„Dorinţa lui Umberto Eco privind funeraliile laice era în concordanţă cu viaţa sa, care a fost profund laică”, a spus coordonatorul editorial al scriitorului, Mario Andreose. Acesta a mai precizat că ultima carte a lui Eco, „Pape Satàn Aleppe” - inspirată dintr-un controversat vers malefic din „Infernul”, parte a trilogiei „Divinei Comedia”, de Dante Alighieri, va fi lansată mai devreme. Astfel, cartea nu va apărea în luna mai, așa cum era prevăzut inițial, ci la sfârşitul săptămânii viitoare, la editura La Nave di Teseo, înfiinţată de filosoful italian în 2015. Ultima carte publicată în viaţă de Umberto Eco, anul trecut, a fost „Numărul zero”, tradusă și în România.

DOCTOR HONORIS CAUSA AL UNIVERSITĂȚII „OVIDIUS” ÎNCĂ DIN 1996 Vestea morții celebrului autor al romanelor „Numele trandafirului” și „Pendulul lui Foucault” a făcut înconjurul lumii. Ea a fost primită cu tristețe și de admiratorii operei lui Umberto Eco din România. Mai ales pentru constănțeni (nu doar pentru studenții care-i citesc tratatele de semiotică sau pentru cei care i-au citit romanele), numele lui Umberto Eco are o rezonanță specială, acesta fiind numit, încă din anul 1996, Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius”, la inițiativa prof. univ. dr. Marin Mincu. De altfel, multe dintre volumele semnate de Umberto Eco sunt traduse în limba română de constănțeanca Ștefania Mincu. Printre aceste cărți, majoritatea apărute la editura ieșeană Polirom, se numără: „Pendulul lui Foucault”, „Baudolino”, „Kant și ornitorincul”, „Apocaliptici și integrați. Comunicații de masă și teorii ale culturii de masă”, „Misterioasa flacără a reginei Loana”, „Insula din ziua de ieri”, „Cum ne construim dușmanul”, „Cimitirul din Praga”, „Șase plimbări prin pădurea narativă” și „Numărul zero”.

SCURTĂ BIOGRAFIE Născut în orăşelul Alessandria, în nordul Italiei, pe 5 ianuarie 1932, Umberto Eco a devenit celebru cu romanele „Il nome della rosa / Numele trandafirului” (1980) - ecranizat șase ani mai târziu, în 1986, de către Jean-Jacques Annaud, avându-i în distribuție pe Sean Connery, Christian Slater și F. Murray Abraham - și „Il pendolo di Foucault / Pendulul lui Foucault” (1988).

Umberto Eco a fost autorul a numeroase alte lucrări în domeniile semioticii, esteticii medievale, lingvisticii şi filosofiei. Eco a început să devină interesat de influenţa presei asupra culturii de masă la sfârşitul anilor 1950. În anul 2010, a devenit profesor asociat al Academiei naţionale italiene pentru Ştiinţe Morale, Istorice şi Filosofice, fiind și profesor emerit al Universităţii din Bolonia şi fondator al Departamentului de comunicare al Universităţii din San Marino.

Umberto Eco s-a remarcat și cu lucrări precum: „Problema estetică la Sfântul Toma d'Aquino” (1956), „Dezvoltarea esteticii medievale” (1959), „Artă şi frumuseţe în estetica medievală” (1987), „Operă deschisă” (1962), „Structura absentă” (1968), şi „Tratat de semiotică generală” (1975).

La aflarea veștii morții sale, premierul Italiei, Matteo Renzi, a declarat: „Doliu imens pentru dispariţia lui Umberto Eco (...), un exemplu extraordinar de intelectual european, îmbinând în mod unic inteligenţa trecutului cu o capacitate inepuizabilă de anticipare a viitorului”.