Aproape un an s-a scurs de la trecerea la cele veşnice a lui Daniel Sărăcescu (11 octombrie 1963 - 24 ianuarie 2014), pianistul şi profesorul care şi-a jertfit ani din viaţă pe altarul marii sale iubiri, muzica. În semn că nu l-au uitat şi că îi simt lipsa, colegii de la Facultatea de Arte a Universităţii „Ovidius” s-au reunit în sala unde conf. univ. dr. Daniel Sărăcescu putea fi găsit de dimineaţa până seara, lucrând cu studenţii sau întocmind planuri de învăţământ. Această sală, ticsită, ieri, de colegi şi studenţi, se numeşte acum „Daniel Sărăcescu”.
„NOI AM FOST A DOUA LUI FAMILIE” „A fost dorinţa unanimă a colegilor de la Facultatea de Arte, deoarece în acest spaţiu, unde el şi-a început activitatea de cadru didactic universitar, se afla tot timpul: şi ziua, şi noaptea. O mare parte din viaţa lui s-a desfăşurat aici, cu noi. Noi am fost a doua lui familie”, a spus decanul Facultăţii de Arte, conf. univ. dr. Daniela Hanţiu, în deschiderea manifestării pe care a numit-o „nu comemorare, ci o întâlnire cu Daniel Sărăcescu”.
LANSARE DE CARTE POSTUMĂ Un punct important al manifestării l-a constituit lansarea postumă a volumului „Ecouri tradiţionale româneşti în muzica cultă pentru pian”, semnat de conf. univ. dr. Daniel Sărăcescu şi publicat postum la prestigioasa Editură Muzicală din Bucureşti. Ediţia este îngrijită de prof. univ. dr. Carmen Cristescu şi asist. univ. dr. Adrian Roşu. „Parcă a fost ieri... şi totuşi a trecut un an şi, „crede-mă”, eşti mai prezent ca oricând. Cred că Dumnezeu acolo Sus are un corepetitor de nădejde... Şi ce frumos trebuie să fie!?”, a scris asist. univ. dr. Adrian Roşu în „prefaţa” cărţii. La rândul său, prof. univ. dr. Carmen Cristescu a scris: „Trăiesc păşind ades în golul pe care l-ai lăsat în urmă, cu groaza conştienţei ireversibilului şi cu revolta că cei buni sunt cei care pleacă primii. Doamne, de vrei lumea dorită prin sacrificiul fiului tău, Iisus, de cei iei bobul şi laşi în urmă pleava?”.
„ARTIŞTII AUTENTICI IES DIN TIMP” „Această carte reliefează calităţile de critic, de muzicolog ale lui Daniel Sărăcescu, pe lângă calităţile excepţionale de profesor universitar şi pianist”, a spus, referindu-se la volum, conf. univ. dr. Daniela Cojocaru. Aceasta s-a folosit de cuvintele lui Nicolae Steinhardt pentru a-l descrie pe colegul omagiat: „Artiştii autentici ies din timp, timpul nu are niciun efect asupra lor, îi scapă cu desăvârşire. Toţi marii artişti sînt contemporani între ei şi ne sunt contemporani”.
CADRU DIDACTIC DESĂVÂRŞIT I-au evocat în cuvinte emoţionante calităţile de om, de coleg şi de virtuoz al pianului colegii săi: prodecanul Facultăţii de Arte, conf. univ. dr. Mariana Frăţilă, prof. univ. dr. Dumitru Lupu şi conf. univ. dr. Ioan Ardelean, precum şi baritonul Iulian Bratu. „În afară de familie, eu mă întâlnesc cel mai mult cu spiritul lui Sărăcescu. Ori de câte ori aveam de descifrat partituri dificile, originale, de pian, mergeam la prietenul Sărăcescu. El îmi cânta aceste partituri la un sintetizator, iar eu transformam această informaţie în orchestraţie cu care acompaniez în fiecare zi soliştii. Nu pot să nu tresar gândindu-mă la el. Îmi lipseşte foarte mult”, a spus prof. univ. dr. Dumitru Lupu. „Cu siguranţă, purtându-l pe Daniel Sărăcescu în gând, în fapte şi în rugăciunile noastre, vom fi mai buni”, a spus conf. dr. Ioan Ardelean.
„Eu nu aş putea să-i reproşez vreodată ceva. Ca om şi cadru didactic, aşa cum l-am cunoscut, Daniel Sărăcescu era desăvârşit”, a spus şi colegul său de la Actorie, conf. univ. dr. Gavril Borodan.
La întâlnire au fost prezenţi soţia sa, care a vorbit despre tatăl Daniel Sărăcescu, dar şi artişti de la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”.