Sfidând canicula, trei familii de meșteri olari din România s-au mutat, temporar, la Marea Neagră, în fața Muzeului de Artă Populară, pentru a-și etala produsele din lut realizate în luni de muncă. Timp de trei zile, de vineri până duminică, între orele 08.30 și 20.30, îi puteți găsi pe platoul din fața muzeului de etnografie. Familia Mocanu din Braniştea de Galaţi, familia Iorga din vestitul centru de olărit din Horezu, jud. Vâlcea, și familia Denes din Corund, Harghita, au adus cu ele și câte ceva din specificul locului, care se reflectă în cromatică sau motivele decorative.

Fragile și viu colorate, cu fel și fel de forme, obiectele din pământ și apă pe care le-au adus cu ei la Constanța și le-au „botezat” în foc, pentru a fi mai trainice, au fost realizate după o „rețetă” veche, transmisă din tată în fiu, din mamă în fiică. Pământul, adus de departe, pus la „macerat”, frământat de nenumărate ori, îmblânzit apoi pe roata olarului, modelat, decorat, uscat - nici în soare, nici în vânt - și apoi ars în cuptor de pământ, cu grijă, ca să nu crape, devine, în final, operă de artă sau produs cu utilitate practică, folosit în gospodărie.

DINTR-UN SAT DE OLARI A MAI RĂMAS DOAR O FAMILIE

Prezența meșterilor la Constanța se datorează invitației pe care le-a făcut-o directorul Muzeului de Artă Populară, dr. Maria Magiru, preocupată de evoluția meșteșugurilor tradiționale în contemporaneitate. „Meșterii autentici se găsesc din ce în ce mai rar. Ceea ce se mai păstrează din creația tradițională sunt colecțiile muzeale”, spune cu mâhnire dr. Maria Magiru. Pentru a argumenta cele rostite a evocat trei zile petrecute în anii '80 în fostul sat Olari, azi parte integrantă a localității Horezu, inclusă pe lista UNESCO pentru celebra sa ceramică. Atunci, tot satul trăia din olărit, din lutul adus de pe dealul Ulmetului. Într-o familie, fiecare, de la cel mai mic până la cel mai vârstnic, își avea rolul său în producerea ceramicii. Atunci a cunoscut-o și pe familia Iorga, singura din satul Olari care, în prezent, mai practică acest meșteșug. Atunci locuia vizavi de familia regretatului și vestitului Victor Vicșoreanu, a cărui soție, Eufrosina, era neîntrecută în decoratul ceramicii.

Acum și meșterii olari, și etnografii deplâng vremurile de altădată, deoarece nu mai există interes și susținere pentru arta tradițională, motiv pentru care meșteșugurile ajung să devină o amintire. Revigorarea creației autentice tradiționale a fost încurajată în perioada comunistă, prin motivarea meșterilor, prin participarea la expoziții și la târguri. În prezent, cei care au mai rămas se descurcă mai mult pe cont propriu, iar ei sunt pe cale de dispariție, pentru că nu mai există motivație, iar meșteșugul tradițional nu mai este o prețioasă moștenire de familie.

Citește și:

Meșteri olari din Horezu, Braniștea și Corund se reunesc la mare

Sărbătorim Ziua Universală a Iei

Puținii meșteri olari din România, pe cale de dispariție

Ateliere de olărit la Muzeul de Artă Populară