Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman” celebrează printr-o expoziţie de carte cei 100 de ani care se împlinesc, astăzi, de la naşterea scriitorului Max Blecher. Scriitor de o sensibilitate extraordinară, Max Blecher s-a născut la 9 septembrie 1909, la Botoşani, într-o familie înstărită, de origine evreiască. După terminarea liceului, acesta începe cursuri de medicină la Paris, dar o boală incurabilă, tuberculoza osoasă (morbul lui Pott), îl face să întrerupă studiile. Max Blecher a fost internat succesiv în diverse sanatorii din Franţa, Elveţia şi România (Techirghiol). Suferinţa îl face pe tînărul Blecher să se dedice literaturii, scrierile sale fiind autobiografice, susţinînd ideea lui Andre Gide potrivit căreia „bolile sînt chei care pot să deschidă anumite uşi”.

În 1934, a debutat cu singurul volum de poezii de factură avangardistă „Corp transparent”, apărut cu sprijinul lui Geo Bogza. În 1936, a apărut romanul „Întîmplări din irealitatea imediată”, urmat, la un an, de apariţia romanului „Inimi cicatrizate”. Cel de-al patrulea roman al lui, „În vizuina luminată”, este publicat postum de Saşa Pană, în 1970. Max Blecher este unul dintre scriitorii reprezentativi ai începutului secolului al XX-lea. Cel ale cărui scrieri au fost comparate de însuşi Eugen Ionescu cu scrisul lui Franz Kafka a trecut în nefiinţă la numai 29 de ani, la 31 mai 1939, la Roman, nu înainte de a lăsa literaturii române opere de mare valoare estetică şi sensibilitate. Romanul „Inimi cicatrizate”, pus în scenă pentru Teatrul de Stat Constanţa, de Radu Afrim, redă suferinţa pacienţilor de la sanatoriul Berk-sur-Mer şi începutul bolii sale, morbul lui Pott.