Prost plătiţi, înşelaţi, condiţii de viaţă şi muncă inexistente. Aşa s-ar putea descrie în câteva cuvinte viaţa navigatorilor români. Marinari şi specialişti în domeniu s-au întâlnit, ieri, pentru a marca „Ziua Internaţională a Navigatorilor”, dar şi pentru a discuta despre problemele celor care îşi câştigă existenţa cutreierând mările şi oceanele lumii. Potrivit liderului Sindicatului Liber al Navigatorilor (SLN), Adrian Mihălcioiu, în prezent există, în evidenţele autorităţilor, 34.000 de persoane care deţin carnet de marinar, însă nu toţi sunt activi. Dacă nu punem la socoteală personalul auxiliar care lucrează pe navele de croazieră, personalul ambarcat activ pe navele comerciale este de 17.000 de oameni, iar numărul lor este în continuă scădere. „Autorităţile trebuie să înţeleagă că România trebuie să aibă navigatori, în condiţiile în care suntem o ţară cu deschidere la mare. Trebuie să sprijinim acest sector”, a spus Mihălcioiu.

NOU STANDARD El a adăugat că, deşi pe 20 august ar trebui să intre în vigoare Convenţia Maritimă Consolidată (MLC) 2006, statul român nu a făcut încă nimic până acum. „Această convenţie trebuie ratificată şi implementată în legislaţia naţională pentru a putea avea mai departe un număr important de navigatori. Convenţia îmbunătăţeşte viaţa marinarului pe mare. De fapt, este un nou standard în shipping-ul internaţional”, a spus liderul SLN. În plus, legislaţia privind activitatea marinarilor ar trebui îmbunătăţită, deoarece există lipsuri în acest sens. „Facem demersurile necesare să modificăm legislaţia, pentru a exista o flexibilitate în ceea ce priveşte angajarea navigatorilor, întrucât activitatea pe mare este diferită de cea pe uscat. Pe de altă parte, nu există un sistem de protecţie adecvat. Când un marinar a împlinit 50 de ani, nu-l mai caută nimeni, nu-l mai vrea nimeni pentru a pleca în voiaj, pentru că a ajuns la o anumită vârstă. Autorităţile ar trebui să se implice în acest sens”, a spus liderul SLN. El a tras un semnal de alarmă şi în ceea ce priveşte studenţii şi cadeţii care ies de pe băncile şcolilor şi nu reuşesc să se angajeze pentru că nu au experienţă: „Nimeni nu are măcar o schiţă de răspuns. Trebuie să privim în viitor, altfel vom muri profesional”. Prezent la eveniment, preşedintele Organizaţiei Internaţionale a Angajatorilor, David Dearsley, a declarat că este implicat în realizarea un studiu pentru UE care va răspunde la întrebarea „Unde se duc marinarii atunci când nu mai navighează?”. El a precizat că va strânge toate propunerile reprezentanţilor marinarilor români şi le va duce la UE pentru a se găsi soluţii. Studiul este comandat de Federaţia Internaţională a Transportatorilor şi Federaţia Europeană a Armatorilor.

PROFESIE PUŢIN RESPECTATĂ La rândul său, preşedintele Asociaţiei Agenţiilor de Crewing din România, Florin Urziceanu, a declarat că ofiţerii de marină îşi plătesc singuri studiile şi cursurile şi nu primesc niciun fel de suport din partea statului, deşi toţi îşi repatriază veniturile în România. „Această profesie este foarte puţin respectată şi puţin vizibilă la nivel global. Vedem tot timpul marinarii numai când sunt răpiţi de piraţi sau când au probleme. Nu se acordă suficientă atenţie şi sprijin”, a spus Urziceanu.

Potrivit datelor statistice ale SLN, dacă în 1990 flota maritimă comercială a României avea peste 300 de nave, la care se adăugau flota de pescuit oceanic şi cea fluvială, astăzi ea mai are un cargo şi două feriboturi.