Virgil Coman a trăit printre documente și s-a stins înconjurat de cărți. Fusese chemat, pe 5 august, să prezinte o carte, „La marginea Imperiului - origini”, la librăria „Prăvălia de cărți”. Dumnezeu avea însă alte planuri. Nimeni nu bănuise nicio clipă că Virgil Coman avea să se afle într-o clipită la marginea vieții sale. O viață prea scurtă, pusă în slujba celorlalți și a istoriei dobrogene. S-a stins fulgerător. Nu avea nici măcar 43 de ani. Slujba de prohodire a avut loc, duminică, în arhiplina Catedrală Arhiepiscopală „Sfinții Petru și Pavel”, după care convoiul mortuar s-a îndreptat spre Cimitirul Central, unde a avut loc înmormântarea.

Ori de câte ori îl sunai, chiar și după terminarea programului său de lucru, răspundea prompt. „Ce faci? Te ascult! Cu ce te pot ajuta?”, așa începea conversația. Abia apoi apucai să spui „Bună ziua!”. Așa era Virgil Coman (24 decembrie 1973 - 5 august 2016), șeful Serviciului Județean Constanța al Arhivelor Naționale. „Sigur”, „Te ajut!”, „Cu mare plăcere” erau cuvintele pe care le auzeai ori de câte ori îi solicitai ajutorul pentru documentarea unui articol sau îi cereai o informație și chiar un sfat profesional. Deși avea mult, mult de lucru, ușa modestului său birou, înțesat cu dosare și volume, era tot timpul deschisă. Pe masa sa tronau întotdeauna vrafuri de documente și cărți. Lucra la birou, lucra acasă. Spunea că regretă că nu stă prea mult cu familia. Dar spunea cu emoție că îi este recunoscător pentru că îl lasă să lucreze în liniște, să-și ducă la capăt cercetările, proiectele, să-și redacteze studiile și articolele. Era prezent aproape la toate manifestările culturale. Serios, preocupat, respectuos, afabil. Dacă aveai nevoie de vreo informație istorică, Virgil Coman ți-o oferea cu amabilitate și promptitudine. Vorbea cu însuflețire despre fondurile sale arhivistice.

Ni-l amintim pe șeful Arhivelor constănțene, și așa îl vom ține minte toată viața, ca pe un mare OM, un istoric și un profesionist ireproșabil. Dar, întâi de toate, OM. Rar s-a mai întâlnit un șef care să vorbească atât de frumos despre colegii săi arhiviști pe care îi avea în subordine. Îi lăuda - în absența lor -, îi aprecia pentru cât de mult muncesc, pentru cât de mult se zbat și simțeai că le era aproape ca prieten. Se mândrea cu micul și încercatul său colectiv de arhiviști, îi prețuia ca profesioniști, ca oameni. O tristețe covârșitoare îl învăluia atunci când spunea că nu are spații propice pentru depozitarea corespunzătoare a arhivelor sale. Ajuta pe toată lumea, nu știa și nu putea să zică „Nu!”, se jertfea pe sine pentru binele celorlalți, era peste tot. Era un om bun ca pâinea caldă, după cum bine spunea o colegă din presă.

LA MARGINE DE VIAȚĂ

Virgil Coman s-a dus la Domnul vineri, 5 august, înconjurat de cărți, la o lansare de carte. Așa cum făcea întotdeauna, acceptase invitația de a prezenta lucrarea „La marginea Imperiului - origini” a jurnalistului Cristian Cealera, eveniment programat la „Prăvălia de cărți”. Nimeni nu bănuise nicio clipă inimaginabilul: Virgil Coman avea să se afle într-o secundă la marginea vieții sale. O viață plină, pusă în slujba celorlalți și a istoriei dobrogene. S-a făcut imposibilul pentru ca Virgil Coman să rămână în viață. Însă inima sa a cedat, nu înainte ca șeful Arhivelor constănțene să-și ducă la capăt cea din urmă îndatorire de pe agenda sa hiperîncărcată: ultimul discurs.

Întreaga comunitate constănțeană a rămas înmărmurită la aflarea veștii că Virgil Coman nu mai este. Lacrimi, tristeți, păreri de rău au copleșit oamenii Constanței. De la slujitorii culturii până la reprezentanții administrației județene și locale, ai partidelor politice și ai minorităților naționale. Pentru că Virgil Coman era prieten cu toată lumea. Flori și coroane nenumărate au fost aduse, sâmbătă și duminică, la căpătâiul său, în jurul sicriului cu trupul neînsuflețit așezat în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, a cărei monografie o întocmise în colaborare cu dr. Doina Păuleanu.

TRISTEȚE DINCOLO DE CUVINTE

Avea dreptate cel ce spunea că moartea unui prieten este o repetiție generală a propriei morți. Implacabila moarte. Care poate „veni” oricând, oricum, la orice vârstă. Insidios. Așa cum „a venit” și pentru Virgil Coman, poate cel mai iubit intelectual al Constanței. A lăsat în urmă o lume consternată, îndurerată, mai săracă și mai tristă. A fost condus pe ultimul drum duminică, fiind înhumat la Cimitirul Central. Însuși șeful Arhivelor Naționale ale României, dr. Ion Drăgan, a venit să-i aducă un pios omagiu, în numele celor aproximativ 600 de colegi arhiviști din întreaga țară. Au mai vorbit despre Virgil Coman, duminică, după slujba de prohodire oficiată în Catedrala „Sfinții Petru și Pavel” de către Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, și un sobor de preoți, prefectul Constanței, Adrian Nicolaescu, medicul dr. Vasile Sârbu, prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, Elena Frâncu, prof. dr. Adrian Ilie, decanul Facultății de Istorie și Științe Politice a Universității „Ovidius”, conf. univ. dr. Emanuel Plopeanu, conf. univ. dr. Mărioara Cojoc, jurnalistul Valentin Coman.

CETĂȚEAN DE ONOARE AL CONSTANȚEI

În cadrul cuvântului rostit la slujba de înmormântare, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, s-a adresat autorităților în drept, reprezentate prin prefectul județului, Adrian Viorel Nicolaescu, spunând că, datorită rolului important pe care Virgil Coman l-a jucat în definirea identității istorice a Constanței și a Dobrogei, acesta ar merita acordarea, post-mortem, a titlului de cetățean de onoare. „Pentru că este domnul prefect al județului aici, aș vrea să spun că, deoarece Virgil Coman era tânăr, în perspectivă, ar fi trebuit să primească o recunoaștere a activității sale. La oamenii tineri, se mai așteaptă. Cred ca măcar acum, când pleacă, să plece cu o pecete a dragostei noastre: să rămână cetățeanul de onoare de neuitat al orașului nostru. Acest titlu, vă rog, domnule prefect, să-l promovați, după rânduielile care sunt după legislația actuală”, a afirmat Arhiepiscopul Tomisului. Un grup de constănțeni a propus ca bustul său să fie așezat în fața Arhivelor constănțene, pentru ca oricine va trece să știe că, în acea clădire, Virgil Coman a slujit, uitând de sine, Istoria Constanței.

Așază, Doamne, sufletul lui Virgil Coman în rândul drepților tăi. Dumnezeu să-l odihnească. Sfâșietoarele mesaje de condoleanțe transmise de colegii, prietenii și oamenii de cultură ai Constanței le citiți în ediția online a cotidianului „Telegraf”, în articolul „Directorul Arhivelor Naționale Constanța a murit la o lansare de carte!”.

SCURTĂ BIOGRAFIE

Virgil Coman s-a născut pe 24 decembrie 1973, la Medgidia. A absolvit Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Administrative, specializarea Istorie, la Universitatea „Ovidius” Constanţa, promoţia 1997, şi cursurile de studii aprofundate în profilul Istorie, specializarea Istoria şi civilizaţia zonei Mării Negre de la modernitate la contemporaneitate, la aceeași universitate. A obținut titlul de doctor în Ştiinţe Umaniste, domeniul Istorie, susţinând teza de doctorat cu titlul „Din istoria românilor sud-dunăreni în prima jumătate a secolului al XX-lea. Meglenoromânii”. În perioada 1997-2003 a lucrat ca profesor, iar din 2003 până în fatidica zi de 5 august 2016 a condus Serviciul Județean Constanța al Arhivelor Naționale. Virgil Coman a organizat şi a participat la sesiuni de comunicări ştiinţifice naţionale şi internaţionale din domeniul istoriei și arhivisticii. Și-a pus semnătura, ca autor și coautor, pe numeroase albume şi volume de documente, studii şi articole publicate în culegeri de studii şi reviste de specialitate din ţară şi de peste hotare.

Citește și:

Directorul Arhivelor Naționale Constanța a murit la o lansare de carte!