Este vremea ONG-urilor. Nu că aş avea ceva împotriva lor, poate doar puţin. Cine n-a fost în stare să-şi găsească un job adevărat, şi-a trântit repede un ONG şi este freelancer. Până la urmă, nimic rău în asta. Să facem conferinţe care nu interesează pe nimeni, doar pentru că aşa zice documentarea aferentă proiectului, să facem proiecte ale căror rezultate CONCRETE nu există, să luăm mulţi bani europeni pe sintagme goale de genul „egalitate de şanse”, „reintegrare în piaţa muncii”, „egalitate de şanse” (din nou, că asta le place mult), „consiliere în carieră”, „reconversie profesională”, „egalitate de şanse” (v-am zis, deja, de ce), „cum să alăptezi copilul de ţâţă cu o singură mână”, etc. nu sunt neapărat lucruri rele. Sigur, la nivel declarativ, ai jura că aceste proiecte au salvat România. Când intrăm însă în detalii, rezultatele lor sunt egale cu ZERO! Deci, după cum spuneam, până la urmă, nu e neapărat nu lucru rău că, bravo lor, au luat bani de la credulii de europeni şi au făcut NIMIC cu ei. Nu până când aceste activităţi nu devin de importanţă naţională, iar oamenii implicaţi în ele, vocea României. Nu din punct de vedere lăutăresc, ca să zic aşa. Până la urmă, nici asta n-ar fi cumplit. Şi ei sunt cei care au ieşit în stradă până la ore târzii (că de, neavând joburi, nu se scoală de dimineaţă), şi ei sunt cei care au devenit STRADA (şi din acest motiv). Asta e, până la urmă, nu este groaznic, poate doar puţin grotesc. Ei sunt însă şi cei pe care Iohannis i-a ales (cu deosebită grijă!) să vină să-l asculte vorbind, transformându-i astfel într-o masă de manevră. Asta este cumplit. Şi, mai mult decât atât, ceea ce mi se pare însă cu adevărat groaznic este că Iohannis vrea să-i înregimenteze politic chiar şi pe aceşti tineri „frumoşi şi liberi” (sintagmă inventată chiar de ei) care strigă fix împotriva clasei politice şi doresc, aparent, dispariţia ei. Sau poate aceste lucruri, pe care le vedem cu toţii la televizor şi le auzim în stradă (da, am fost şi eu, dar m-am retras la o oră rezonabilă) nu sunt chiar ceea ce vor să pară? Dacă ne gândim puţin la cum au supravieţuit sutele de ONG-uri pline de paraziţi în condiţiile în care mii de firme şi-au închis uşile, trimiţând oameni acasă, ne cam dă cu rest. Oengiştii ăştia din ce trăiesc? Că au nevoie şi ei de bani să-şi cumpere cele necesare traiului frumos şi liber ca noi toţi ceilalţi. Şi ei au nevoie de haine, de bani de întreţinere, de bani pentru pachetul copilului etc. Oare de unde au oamenii ăştia bani? Din „egalitate de şanse”? Posibil, dar doar pentru o anumită perioadă totuşi. Şi atunci, nu se inserează, firesc, ideea unei susţineri financiare, cu un scop foarte clar, din altă parte, fie de aici, fie de peste graniţe? Habar n-am dacă este aşa, dar cu siguranţă scenariul merită toată atenţia.

„Tinerii frumoşi şi liberi”, fani declaraţi Macovei şi MRU

Să revenim însă. Iohannis le-a spus celor care reprezintă STRADA, dar care au fost aleşi cu mare atenţie să participe la discuţii, să-şi facă partid politic dacă vor să conteze. Eventual Partidul Colectiv, aşa cum s-a făcut deja la Timişoara. Şi acestor manevraţi li s-a părut, aşa cum trebuia să fie, o idee bună. „Da, trăiţi, domnule preşedinte, o idee minunată”, a zis domnul Liviu Mihaiu, un „tânăr frumos şi liber”, ce a trecut bine de 50 de ani, fan declarat al lui Mihai-Răzvan Ungureanu, şi jurnalist implicat în pe puţin patru astfel de ONG-uri, că de, să mănânce şi gura lui. Cristina Guseth, şi ea o „tânără” trecută bine de 40 de anişori, fan declarat al Monicăi Macovei, şefa Freedom House, ONG care trimite jurnalişti la Bruxelles pe bani foarte mulţi, să vadă unde este Comisia Europeană. De restul nu mai am chef sincer, dar fiecare dintre ei are câte o tinichea de genul legată de coadă. Cei curaţi, curaţi, abia născuţi, sunt clar băgaţi în faţă de cei cu istorie şi o urmă de bun simţ, care au rămas în culise, să tragă sforile.

Unde este vocea adevărată a străzii

Oare zecilor de mii de oameni adevăraţi, cu joburi adevărate şi familii pe care le hrănesc din salarii şi care au făcut efortul de a ieşi în fiecare noapte în STRADĂ crezând cu sinceritate în acest demers, cum li se pare asta? Dar oare morţilor de la Colectiv, cum le sună asta? Se simt oare corect reprezentaţi în birou la Iohannis de cei aleşi de preşedinte, cu grijă, ca să dea din coadă, lovind din când în când, a aprobare, scaunul prezidenţial?

Mi-e pur şi simplu greaţă de mocirla asta manipulată cu iz de freedom şi colonie nemţească. Vocea adevărată a străzii se vede foarte clar pe pancartele ţinute de oameni. Şi este într-adevăr diferită de tot ceea ce s-a strigat şi s-a întâmplat până acum. Atât de diferită încât a devenit foarte periculoasă şi trebuie manipulată cu ajutorul „tinerilor” care au aşteptat ani de zile la limita puterii şi au susţinut un loser sau altul. Astăzi sunt, în sfârşit, bine plasaţi lângă uşa preşedintelui. După cum spuneam: mi-e pur şi simplu greaţă.

Ca o concluzie firească: „România, trezeşte-te!”!! Dar fă-o cu adevărat!​