Autoritățile visează la un fond suveran de dezvoltare și investiții, în valoare de 10 miliarde euro, care să industrializeze agricultura, să sprijine sectorul de producție și să capitalizeze giganți precum Tarom, CFR, SNC, CEC și Nuclearelectrica. Avem ca inspirație fonduri celebre - Norvegia, Franța, Polonia. Ce nu-i foarte clar încă este dacă avem banii necesari, având în vedere bugetul super-optimist din 2017. De asemenea, nu se știe cine și cum va administra jucăria. În statele dezvoltate, fondul este condus de experți în domeniu. În (B)România nepotismului și cumetriilor e greu de intuit ce se va întâmpla. Ideea este bună; să vedem dacă și implementarea va fi la fel.

OARE? O să avem sau nu un fond suveran de dezvoltare și investiții (sau FSDI), dedicat finanțării investițiilor multe și mărunte, cu un buget de zece miliarde euro, de inspirație vestică? „Fondul va duce, printre altele, la apariţia a numeroase fabrici în agricultură şi industrie, dar şi la capitalizarea unor firme precum Tarom, CFR, Şantierul Naval Constanţa, CEC și Nuclearelectrica, astfel încât ele să-şi poată extinde activitatea sau, după caz, să achiziţioneze noi active (avioane, nave, garnituri de tren). În următorii patru ani, cele mai mari investiţii ale FSDI vor fi în Sănătate, prin construcţia unui spital republican şi a opt spitale regionale. Valoarea totală finanţată din FSDI este estimată la 3,5 miliarde de euro“, se arată în cel mai optimist text din lume, respectiv în programul de guvernare al PSD-ului. Unul dintre modele este, bineînțeles, celebrul fond guvernamental de pensii al Norvegiei, alimentat cu bani din petrol și gaze, care avea, în 2016, active în valoare de 796 miliarde euro. În 2015, fondul a cumpărat titluri de 22 milioane dolari emise de România, iar la bursă, și-a majorat deținerile la BRD și Electrica și a intrat în acționariatul Romgaz. De notat că circa 60% dintre acțiunile Statolil, cea mai mare companie petrolieră din nordul Europei, sunt deținute de statul norvegian, gigantul fiind listat la bursele din New York și Oslo. Petrolul este o importantă sursă de bani pentru fond/stat, având în vedere că firmele din sector plătesc impozit pe profit de trei ori mai mare decât restul jucătorilor din economia norvegiană.

OUI, OUI! Ne-am inspirat, evident, și de la francezi, care-s experți în astfel de scheme de finanțare. CDC (Casa de Depuneri) din Hexagon, spre exemplu, a fost înființată în 1816, când iobagii români erau hămăliți de fanarioți. CDC se ocupă, potrivit Ambasadei Franței în România, de „misiuni de interes general, în sprijinul politicilor publice, naționale și locale“, adică de „finanțarea locuințelor sociale, dezvoltarea companiilor, tranziția ecologică și energetică“. Franța mai are Programul de Investiții pentru Viitor (PIA), Bpifrance, o bancă publică de investiții care finanțează companiile de la lansare până la listarea la bursă, și Agenția de participații ale statului, care reprezintă patria-mamă în acționariatul companiilor considerate strategice. Nu-n ultimul rând, România a ținut cont și de modelul polonez. Fondul de Dezvoltare din această țară este alimentat cu bani de la bugetul național și este gestionat de experți independenți, care răspund însă în fața reprezentanților Ministerului Dezvoltării și Ministerului de Stat al Trezoreriei. Bugetul inițial al PFR e împărțit așa - 60 miliarde zloți pentru finanțarea exporturilor și cinci miliarde zloți pentru investiții în infrastructură și în plan local. În cazul României, întrebarea de 1.000 de puncte e următoarea - de unde bani, boss? Iar cea de 750 de puncte - cine va administra jucăria? Experții sau clientela de partid?