Denumirea populară a lui februarie - “Făurar” - provine de la faur, adică timpul în care se ascuțeau unelte. Tocmai de aceea, multe din superstițiile acestei luni sunt legate mai ales de începutul noului an agricol. Se spune că noaptea îngheață tot, iar ziua se dezgheață. Dacă în luna lui Făurar apa curgătoare e caldă, atunci urmează un ger năprasnic, iar dacă nu vin ninsorile și viscolele, atunci vor apărea la Paște. De acolo și vorba ”viforele ce nu vin în Faur se răzbună la Paşti”. În popor se mai crede că, dacă se întâmplă ca în februarie să tune, atunci la vară vor fi furtuni însoțite de grindină. Luni, 1 februarie, îl sărbătorim pe Sf. Mucenic Trifon, căruia i se mai spune în popor și Trif Nebunul. El ar fi fost un om necuviincios care ar fi speriat-o pe Maica Domnului în timp ce mergea la biserică, la 40 de zile de la naşterea Pruncului Iisus Hristos. Despre acest sfânt se spune că apără viile și livezile de omizi, lăcuste, viermi sau gândaci. În această zi se fac slujbe pentru protecţia livezilor şi semănăturilor de dăunători. La 40 de zile după Crăciun, pe 2 februarie, când Biserica Ortodoxă sărbătorește Întâmpinarea Domnului, spiritualitatea populară păstrează sărbătoarea numită ”Stretenie” sau ”Ziua Ursului”. În tradiţia românească, Stretenia era văzută drept o sfântă care ajuta oamenii nevoiaşi. Se consideră că, în această zi, anotimpul rece se confruntă cu cel cald. Oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului ursului, numit Ăl Mare sau Martin. Legendele spun că, dacă pe 2 februarie este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și se retrage, prevestind, astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în ziua de Stretenie cerul este înnorat, ursul nu-și poate vedea umbra și rămâne afară, prevestind slăbirea frigului și apropierea primăverii.

Pentru a câştiga bunăvoința animalului sălbatic, oamenii așezau pe potecile pe unde ursul obișnuia să treacă vase cu miere şi bucăţi de carne. Tradiţia spune că părinţii îşi ungeau copiii cu untură de urs pentru ca ei să fie puternici şi sănătoşi, fiind convinşi că puterea ursului îi este dăruită pruncului. Bolnavii de “sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu păr smuls dintr-o blană de urs. Ziua de 2 februarie mai era şi sărbătoarea vitelor şi a babelor. Este bine ca femeile să își ducă pruncii spre închinare la biserică. Credincioşii cinstesc Icoana Maicii Domnului pentru spor şi sănătate în această zi. Acest obicei mai poartă numele de „Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „ Profeţia lui Simeon”. Tot în această zi are loc „Târcolitul viilor”, un ritual de ocol, îndeplinit de viticultori. Și alte vorbe legate de vremea lunii februarie circulă prin popor, printre care acelea că ”zăpada în luna lui Faur întăreşte semănăturile”, ”dacă Făurar e vântos, vara e secetoasă”, ”când bufniţa prin luna februar va cânta, e semn de primăvară timpurie” sau, ”dacă piţigoii cântă vesel în luna lui Faur, în curând se va desprimăvăra”.