1 aprilie 1962. Constanța. Zona intersecției străzilor Traian și Mihai Viteazu. Zi însorită de duminică. Zi de muncă pentru unii. Muncă grea: se sapă, se excavează. Pe amplasamentul vechii gări a orașului, muncitorii lucrează la fundația unui bloc. Săpătura le este întreruptă de un obstacol. Este ceva ce pare să fie un cap de statuie. Telefonul sună la Muzeul Regional de Arheologie Dobrogea, pe atunci adăpostit în actualul sediu al Arhiepiscopiei (abia pe 25 decembrie 1977, muzeul va fi inaugurat în fostul sediu al Palatului Comunal, unde ființează și astăzi). Specialiștii nu se grăbesc să vină. Se insistă. „Da, da, sigur. S-a descoperit o statuie”, cam așa a sunat răspunsul.  Și care ar fi putut fi? Doar era 1 aprilie, Ziua Păcălelii.

Așa începe... legenda. Legenda unei descoperiri care a produs senzație în lumea științifică națională și internațională. Echipa de arheologi sosită la fața locului, condusă de reputatul Vasile Canarache (1896-1969), pe atunci în vârstă de 66 de ani, avea ce să vadă. Străvechiul pământ al Tomisului mai oferea o surpriză colosală: 24 de piese sculpturale cu caracter religios: 10 statui, 13 basoreliefuri și un mic altar, datând din a doua jumătate a secolului al II-lea și prima jumătate a celui de-al treilea veac al erei creștine, îngropate în mod intenționat cu sute de ani în urmă. Toate cele 24 piese fuseseră depuse cu grijă în aceeași groapă, fiind așezate în așa fel încât să se sprijine unele pe altele, pentru a rezista mai bine presiunii pământului. Să fi fost ascunse din motive religioase - din cauza unui posibil conflict între creștinism și păgânism - sau pentru a fi salvate de furia prădătorilor?! Arheologii încă nu au oferit un răspuns.

CÂND FORTUNA LE-A SURÂS ARHEOLOGILOR Cert este că Fortuna le surâdea arheologilor. Ea, Fortuna, zeița norocului din panteonul roman (Tyche, la greci), fusese prima care-și ițise capul din pământul Dobrogei, de sub terasamentul căii ferate, pentru a respira aerul Constanței anilor '60. Fortuna cu Pontos, zeul Mării Negre. „Când apare ca o protectoare a orașului, Fortuna poartă pe cap o coroană murală, simbolizând zidurile acelui oraș. La picioarele ei este reprezentată uneori o altă divinitate, personificare a unui element geografic, care ajută la identificarea orașului respectiv”, preciza Vasile Canarache în albumul dedicat descoperirii. Numai că Pontos de la picioarele Fortunei, simbol al Mării Negre, purta pe cap - el, nu zeița - coroana murală de formă pentagonală, cu turnuri și porți, simbolizând zidurile tomitane.

COMOARA DIN MARMURĂ, PĂZITĂ DE ȘARPELE FANTASTIC A doua statuie ca însemnătate din tezaurul format din 24 de piese era un animal fantastic cu trup de șarpe, bot de ovină, ochi de câine, plete și urechi de om și coadă de leu, indentificat cu șarpele Glykon. Sculptura era lucrată într-un singur bloc de marmură, înscriindu-se perfect într-un con. Diametrul postamentului circular tăiat din același bloc de marmură este de 0,50 metri, înălțimea ajunge la 0,66 metri, iar lungimea șarpelui, dacă ar fi fost desfășurat, este de 4,76 metri. Capul șarpelui este susținut de o mică bară lucrată în spirală, tăiată în același bloc de marmură, în armonie cu circumvoluțiunile corpului. „Trebuie subliniată meticulozitatea sculptorului în redarea amănuntelor morfologice, calculate până la ultimul solz, corespunzător cu creșterea treptată a grosimii corpului reptilei”, scria reputatul Vasile Canarache, în albumul „Tezaurul de sculpturi de la Tomis”, care a apărut un an mai târziu, în 1963, sub semnătura sa și a colegilor mai tineri: Adrian Rădulescu, Andrei Aricescu și Vasile Barbu. 

GLYKON SAU ȘARPELE BIBLIC? Ce simboliza acea creatură fantastică? Cei mai mulți arheologi au identificat-o cu șarpele-zeu Glykon, adorat ca un nou Esculap (sau Asclepios, fiu al lui Apollo și al Coronisei). Potrivit lui Lucian de Samosata, cultul lui Glykon a fost instaurat, prin mai multe șarlatanii, de către un fals profet, Alexandru din Abonoteichos, care se folosea de un șarpe uriaș îmblânzit, căruia îi confecționase un cap de pânză, cu înfățișare umană. Despre acest șarpe spunea că este Glykon, „nepotul lui Zeus, lumină pentru muritori”.

Unii specialiști au spus că șarpele de la Tomis ar putea reprezenta șarpele ofit, șarpele biblic trimis de Dumnezeu nu pentru a ispiti, ci pentru a da omenirii lumina cunoașterii.

Într-un timp-record, la numai două săptămâni de la monumentala descoperire, sculpturile au fost expuse într-o sală special amenajată la primul etaj al Muzeului Regional de Arheologie Dobrogea. Un an mai târziu, a apărut și albumul monografic „Tezaurul de sculpturi de la Tomis”.

TRUFIA UNICITĂȚII ȘI A PERFECȚIUNII Șarpele de la Tomis își sfidează condiția, căci aspiră la verticalitate, diferențiindu-se de cel sortit să se târască, încă de la facerea lumii. Mai mult, el împrumută alte atribute, umane sau de altă natură, care-l individualizează. „Statueta șarpelui Glykon își poate aroga trufia unicității în lumea sculpturii, trufia perfecțiunii artistice și geometrice”, se arată într-un studiu inedit, datând din 2005, semnat de prof. Dorina Popovici și prof. univ. dr. Ioan Mircea Popovici, referitor la geometria secretă a șarpelui descoperit la Constanța. Aceiași autori afirmă: „Glykonul, încolăcit înspre verticală, conține în el la fel de multe taine câte conține statuia lui Keops”.

SĂLĂȘUL DIN „SALA TEZAUR”. În literatura de specialitate, descoperirea de senzație de la 1 aprilie 1962 poartă un nume: „Tezaurul de sculpturi de la Tomis”. O sală a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), unde sunt adăpostite aceste piese, dar și alte artefacte valoroase, se numește simplu: „Sala tezaur”. Toate sunt păzite de înțeleptul șarpe fantastic Glykon. Același șarpe fantastic care păzea și comoara din pământ, de sub terasamentul căii ferate. 

Cert este că această reprezentare a șarpelui descoperit la Tomis este unică în lume. „Șarpele Glykon este una dintre cele mai valoroase piese din colecțiile muzeului. Este unicat. Nu mai există alte reprezentări ale șarpelui Glykon precum este cea de la Constanța”, a spus directorul MINAC, dr. Gabriel Custurea.

Se mai cunosc doar două sculpturi reprezentându-l pe șarpele Glykon, una la Atena și alta la Ankara, dar niciuna nu seamănă cu statueta descoperită la Tomis. Din 2009, șarpele Glykon de la Tomis este brandul Muzeului de Arheologie de la Constanța. Mii de oameni din întreaga lume se prosternează acum în fața șarpelui Glykon. Se prosternează de uimire.