La tradiţionalele manifestaţii de 1 Mai au participat, duminică, sute de mii de persoane din toată lumea, din Hong Kong la Berlin sau Zurich, cerând îndeosebi mărirea salariilor. În Polonia, cea mai mare confederaţie sindicală, OPZZ, a renunţat, în acest an, la tradiţionalul său marş de 1 Mai de la Varşovia, pentru a nu tulbura ceremoniile închinate beatificării Papei Ioan Paul al II-lea. Sărbătorirea Zilei Muncii a căpătat un aspect mai politic în Rusia, partidele pro-Kremlin profitând de ocazie pentru a face o demonstraţie de forţă înaintea alegerilor, scandând sloganuri ca ”Medvedev! Putin! Înainte, Rusia!”. Pentru autorităţile ruse, criticate pentru reprimarea violentă a mai multor manifestaţii ale opoziţiei în ultimele luni, adunările de duminică au fost o ocazie de a arăta că respectă libertatea de exprimare. Totuşi, homosexualilor li s-a interzis să defileze în centrul oraşului Sankt-Petersburg.

În Spania, ţară a cărei economie se străduieşte să iasă din criză şi în care şomajul afectează peste o persoană activă din cinci, sindicatele au programat circa 80 de adunări şi manifestaţii, dintre care principala la Valencia. În Grecia, ţară în care de peste un an se cer populaţiei sacrificii fără precedent pentru a evita falimentul statului, mii de manifestanţi s-au strâns la Atena pentru a protesta împotriva unor noi restricţii. Tot duminică, în Portugalia, stat aflat în plină negociere a planului de susţinere financiară solicitată UE şi FMI, sindicatele au organizat o demonstraţie de forţă înaintea anunţării noilor măsuri de austeritate. În Franţa, mii de salariaţi au început să defileze dimineaţă, de Ziua Muncii. Au fost mai puţini decât anul trecut, iar la Paris, extrema dreaptă, mai bine reprezentată decât în 2010, a defilat având în frunte pe liderul ei, Marine Le Pen. Ea s-a declarat un apărător al francezilor, cu un an înaintea alegerilor prezidenţiale, faţă de euro, globalizare şi imigraţie. În Belgia, unde criza economică şi socială este însoţită de o criză politică fără precedent, problema salariilor şi bonusurilor primite de unii conducători de instituţii a polarizat principalele intervenţii ale stângii. În capitala germană Berlin, unde mii de manifestanţi au demonstrat paşnic, preşedintele DGB, Michael Sommer, a avertizat împotriva dumpingului salarial şi a tentaţiei angajatorilor de a lucra ieftin, cu muncitori din Europa de Est, în contextul reintrării în vigoare a deschiderii pieţelor austriacă şi germană către forţa de muncă venită din această zonă. Circa 10.000 de persoane au demonstrat paşnic la Zurich, cu ocazia zilei de 1 Mai, la chemarea sindicatelor şi a partidelor de stânga, în timp ce grupuri de extrema stângă au încercat să împiedice discursul preşedintei elveţiene. Şi Elveţia a resimţit efectele crizei mondiale.

În Africa, sărbătoarea Zilei Muncii a permis sindicatelor să prezinte autorităţilor lista cu doleanţe, ca în Benin şi Togo. În Tunisia, unde mişcarea populară a pus capăt regimului în luna februarie, străzile capitalei Tunis erau liniştite. În Algeria, singurele manifestaţii de stradă erau cele ale suporterilor de fotbal, înaintea finalei pentru Cupa Algeriei 2011. În Maroc, tineri, sindicalişti, dar şi membri ai Mişcării 20 Februarie, care cere mai multă democraţie, au defilat în câteva oraşe. Circa 3.000 de persoane au manifestat în capitala Rabat, scandând ”Jos despotismul”.