Ieri, după cum aţi văzut, controversatul preşedinte reales a fost validat de Curtea Constituţională. Cu o oră înaintea acestui eveniment, Liviu Negoiţă, ultimul premier desemnat de „fostul” preşedinte şi-a depus mandatul care expirase deja, într-un simulacru de democraţie absolut ridicol. Pe 21 decembrie, în loc să celebrăm martirii Revoluţiei, care şi-au dat viaţa în Bucureşti, vom urmări depunerea jurământului prezidenţial în faţa Parlamentului. Asta înseamnă că mai trebuie să răbdăm încă cinci ani… Pur şi simplu, nu-mi vine să cred că o parte dintre români l-au votat încă o dată pe Băsescu! N-o să mă convingă nimeni, niciodată, că acest al doilea mandat nu a fost obţinut prin fraudarea alegerilor. „Noul” preşedinte va purta acest stigmat până la capăt.

Ca să aveţi o idee sub ce auspicii începe noul ciclu prezidenţial, am să fac o precizare. Ieri scriam despre şantajarea Parlamentului, dar uitam să adaug un amănunt esenţial. În recuzita acestui şantaj intră şi proiectul de buget pe 2010. Guvernul interimar Boc, care a ajuns de pomină, nu va trimite Parlamentului acest proiect până când deputaţii şi senatorii vor vota noul cabinet, în frunte cu un premier desemnat după bunul plac al preşedintelui. Deşi o delegaţie a FMI a venit deja la Bucureşti, iar economia românească nu poate primi gura de oxigen numită a treia tranşă a împrumutului de la Fond fără aprobarea bugetului, Traian Băsescu nu se sinchiseşte de aşa ceva şi îşi vede doar interesul său politic. Aceasta va fi amprenta decisivă a celui de al doilea mandat băsescian. Şi ăsta nu e decât începutul!

Când mă gândesc că românilor le este sortit să trăiască, în total, zece ani cu Băsescu la conducerea ţării, mă cuprinde un sentiment de stupoare şi disperare. În manualele de istorie ale nepoţilor noştri asta va fi numită „epoca Băsescu” şi va rămâne, probabil, una dintre cele mai negre perioade de după prăbuşirea comunismului. Recenta aniversare a două decenii de la Revoluţia Română este umbrită de dezastrul alegerilor prezidenţiale, căci altfel nu mă pot exprima… Vai şi amar de capul nostru!