Inspirat de-o rubrică din Adevărul de week-end, în care personalităţi (nu e cazul meu) sunt rugate să nominalizeze 10 filme care i-au marcat, m-am gîndit să rememorez şi eu acelaşi lucru. Atenţie!, pentru că nu e vorba de \"care crezi că-s cele mai bune 10 filme de pe planetă\", unele titluri ar putea să pară... excentrice. Dar, ce poate fi mai important pentru un copil decît un film care, la vremea potrivită, îi marchează existenţa ulterioară? Vă propun tuturor să faceţi un astfel de exerciţiu. Dacă nu prea aţi văzut filme şi sunteţi doar fani cluburi, încercaţi cu gagici. Aşadar, într-o ordine absolut aleatoare - cu excepţia, poate, a primei poziţii - doar în ce mă priveşte:

1. \"Mon Oncle\", regia Jaqcues Tati. Poate cel mai premiat film din propria listă, dar n-aveam de unde să ştiu asta, cînd m-am îndrăgostit de el: Oscar pt. cel mai bun film străin 1958, Premiul Special la Cannes şi cel al prestigioasei critici newyork-eze. Este filmul copilăriei în mahala (la ţară, în cazul altora) şi al rudei preferate, alta decît mama şi tata. În plus, de un umor nebun şi un parfum al epocii, irezistibil!

2. \"Hair\", Milos Forman. Realizat în 1979, este considerat de unii drept cel mai bun film despre Vietnam, fără... Vietnam. În primul rînd muzica şi versurile, absolut superbe, apoi respiraţia universală a peliculei, care o îndepărtează oarecum de cadrul strîmt, tribal, al spectacolului original, de pe Broadway. Şi o menţiune specială pentru Treat Williams, actor care ulterior s-a pierdut, inexplicabil.

3. \"American Beauty\", Sam Mendes, 1999. Filmul crizei erotice a vîrstei de mijloc la bărbaţi şi al întîlnirii neanunţate (cum altfel) cu moartea. Cînd l-am văzut, la vîrsta potrivită, n-am putut vorbi o zi întreagă. Kevin Spacey la cel mai profund rol al său (Oscar şi alte premii). Priceless!

4. \"Zorro\", Duccio Tessari, 1975. Din zecile de filme europene şi americane pe aceeaşi temă, ăsta este favoritul. Cu un Alain Delon şi o Ottavia Piccolo superbi şi un Stanley Baker diabolic (a murit la puţină vreme după filmări) este, alături de Superman I, pelicula nevoii de justiţie. Deşi poate părea o producţie minoră, regia, distribuţia şi tensiunea sunt impecabile, făcînd din cuplul Banderas/Zeta-Jones o glumă proastă.

5. \"The Big Lebowski\"/ \"Barton Fink\", Coen brothers. Sunt două filme practic inseparabile, ale aceloraşi realizatori, cu Jeff Bridges şi John Turturro în roluri memorabile. Legătura dintre ele este însă distribuirea lui John Goodman, în rol secundar - fabulos, în ambele! Cult movies.

6. \"Roma\", Federico Fellini, 1972. Despre trecerea prin viaţă, locurile dragi, arta actorului, condiţia artistului şi a operei sale (scena cu frescele antice, care se distrug în cîteva clipe după ce au fost descoperite, din cauza aerului proaspăt). Un mozaic delicios de scene şi situaţii.

7. \"You, the living\" (Du levande), Roy Andersson, Suedia, 2007. Un regizor foarte original, un film straniu, quintesenţial. Raritate.

8. \"The Last Temptation of Christ\", Martin Scorsese, 1988. Aşa-zis blasfemiator, în realitate profund creştin, chiar dacă un pic gnostic. Umanizarea lui Iisus şi destinul alternativ absolut plauzibil (în absenţa unor dovezi istorice irefutabile) au deranjat cel mai mult. Unii habotnici refuză chiar să-l vadă - nu faceţi greşeala!

9. \"De ce trag clopotele, Mitică?\", Lucian Pintilie, 1982. I-am supărat pe mulţi alăturîndu-mă curentului (destul de consistent, altminteri) conform căruia este cel mai românesc film făcut vreodată. La treizeci de ani de la realizare şi douăzeci de la data premierei (amînată de cenzură), cred exact acelaşi lucru. Distribuţia - toată, magnifică.

10. \"Jesus Christ Superstar\", Norman Jewison, 1973. Deşi nu e cinematografiat grozav, minimalist chiar, filmul a fost mai bine primit de Biserică decît cel al lui Scorsese şi a făcut un real serviciu creştinătăţii prin diseminarea ideilor religioase în rîndul generaţiilor \"rock\". Muzica lui Andrew Lloyd Webber dar şi versurile clare, adecvate, ale lui Tim Rice sunt memorabile.