Ziua Mondială a Sănătăţii Mintale a fost stabilită pentru 10 octombrie, în 1992, de Federaţia Mondială pentru Sănătate Mintală (WFMH) şi reprezintă singura campanie mondială de conştientizare şi educaţie publică pentru înţelegerea cât mai bună a bolilor mintale şi a tulburărilor de comportament. Specialiştii spun că sănătatea şi bunăstarea copilului pot deveni cauza principală a insomniilor din viaţa de părinte. Setea părinţilor de informare şi documentare în această direcţie nu va fi niciodată potolită. ADHD-ul este una dintre cele mai frecvente afecţiuni comportamentale întâlnite la copii şi adolescenţi, confirmarea se regăseşte şi în primul studiu calitativ al serviciilor de sănătate mintală din România („Analiza serviciilor de sănătate mintală a copiilor din România”), ce va fi lansat de Organizaţia Salvaţi Copiii pe 7 octombrie 2010. Se ştie că ADHD este o tulburare neurobiologică care se caracterizează printr-un nivel al neatenţiei, hiperactivităţii şi impulsivităţii, care nu corespunde vârstei de dezvoltare, aceste simptome putând să apară în orice combinaţie: acasă, la grădiniţă sau la şcoală şi în orice alte contexte sociale.

CUM RECUNOAŞTEM COPILUL CU ADHD? Se foieşte, nu poate sta aşezat, nu-şi aşteaptă rândul, aleargă/se caţără excesiv, pare tot timpul “pe picior de plecare”, vorbeşte mult şi fără să se gândească înainte, îi întrerupe pe ceilalţi, are dificultăţi în menţinerea atenţiei, nu ascultă, nu duce lucrurile până la capăt, nu se organizează, pierde lucruri importante. „El este însă la fel de inteligent, afectuos şi creativ ca orice alt copil de vârsta lui. Nediagnosticat la timp, se va confrunta încet, încet cu probleme serioase acasă, la şcoală şi în societate. Neidentificat la timp şi netratat, ADHD-ul poate avea consecinţe grave pe termen lung, care vizează eşec şcolar, depresie, probleme de interacţiune socială, dificultăţi în găsirea şi păstrarea unui loc de muncă etc”, se arată într-un comunicat al Asociaţiei Salvaţi Copiii. Intervenţia vizează în egală măsură copilul, părinţii şi cadrele didactice în context educaţional. Recomandările comunităţilor ştiinţifice şi de practicieni vizează însă abordarea dificultăţilor asociate ADHD în colectivitate, în clasa de elevi şi/sau grupa de preşcolari, respectându-se nevoile, caracteristicile şi potenţialul fiecărui copil şi în acord cu principiile generale care stau la baza organizării şi funcţionării învăţământului: principiul educaţiei globale şi individualizate, principiul asigurării integrale a drepturilor copilului, principiul cooperării cu familia şi cu comunitatea locală şi principiul asigurării respectului faţă de copil. Premisele unei abordări reuşite ţin de pregătirea temeinică a cadrului didactic în psihologia copilului, psihopedagogie şi managementul comportamentului la clasă, precum şi de prezenţa obligatorie a psihologului în fiecare unitate de învăţământ. Din păcate, experienţa Salvaţi Copiii arată că, într-un număr îngrijorător deja de grădiniţe şi şcoli generale, sunt exercitate presiuni asupra familiilor în care copilul are un astfel de diagnostic, în vederea excluderii acestuia din colectivul de elevi şi mutării lui într-o altă unitate. În plus, în clasele/grupele în care sunt integraţi aceşti copii, sunt utilizate tehnici şi metode de disciplinare care nu doar că nu îşi dovedesc eficienţa în procesul de disciplinare a copilului, dar generează efecte negative asupra dezvoltării psihosociale a acestora şi menţin sau contribuie la creşterea frecvenţei comportamentelor problematice în clasă/ grupă.