Astăzi se împlinesc 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

Anul 1918 găsea România într-o ipostază ingrată: intraserăm în Război de partea Antantei, adică a Imperiului Rus, Angliei şi Franţei.

România spera că va reuşi să readucă între graniţele sale Transilvania, dar era o ţară măcinată. Două treimi din teritoriu erau pierdute în faţa Puterilor Centrale, iar situaţia părea fără scăpare. Unirea cu Basarabia părea doar un vis.

Speranţa că nu este pierdut totul a venit de la oportunitatea ivită pentru Unirea cu Basarabia, provincia care, de mai bine de 100 de ani, din 1812, era anexată de Imperiul Ţarist, dar era încă populată în mare parte de români.

Momentul câstigarii autonomiei Basarabiei în cadrul Rusiei este văzut de România ca unul prielnic pentru revenirea provinciei sub aripa țării. Așa se face că, în 27 martie 1918, cu 86 de voturi "pentru", trei voturi „împotrivă" și 36 „abțineri" la Chişinău se ia decizia Unirii Basarabiei cu România, în prezența premierului român Alexandru Marghiloman.

Unirea a fost recunoscută oficial de marile puteri în 1920, prin semnarea Tratatului de Pace de la Paris. Bucuria românilor a durat însă doar 20 de ani, pâna în 1940, când Stalin a alipit Basarabia la Uniunea Sovietică.