Pe 12 august 2000, în timpul unor aplicaţii navale, submarinul nuclear Kursk, aparţinând Flotei ruse a Nordului, cu 118 marinari la bord, s-a scufundat în Marea Barents. Rusia nu a acceptat ajutorul propus de ţările occidentale şi a intervenit cu mare întârziere pentru recuperarea marinarilor. Nu au existat supravieţuitori în urma acestui accident în timp de pace. Cauza oficială a morţii echipajului a fost explozia unei torpile în compartimentul din faţă al submersibilului. Ceremonii comemorative s-au desfăşutat ieri la toate bazele navale din Federaţia Rusă, precum şi în districtele militare. La Moscova a avut loc o ceremonie de depunere a coroanelor la monumentul dedicat marinarilor de pe Kursk, la Muzeul Central al Armatei.

Submarinul cu propulsie nucleară Kursk s-a scufundat la 175 de kilometri de şantierul naval Severomorsk, la o adâncime de 108 metri. Conform concluziilor unei comisii guvernamentale, cauza incidentului a fost explozia unei torpile care urma să fie experimentată cu ocazia acelor aplicaţii. Este vorba de torpila Şkval, capabilă să se deplaseze cu 500 de kilometri pe oră sub apă. Kursk este un submarin nuclear din proiectul 949A Antei, Oscar-2 în clasificarea NATO. Astfel de nave au următorii parametri tehnici: lungimea de 154 m, deplasamentul, 18 tone, adâncimea de scufundare de 500 metri, viteza de imersiune de până la 28 de noduri, adică 52 kilometri pe oră şi un echipaj de 130 de persoane. De regulă, submersibilele din clasa Antei dispun de 24 lansatoare de rachete de croazieră Granit, fiecare de 40 de ori mai puternică decât bomba de la Hiroshima. Într-un documentar al France 2 se afirma că la 12 august 2000, lumea s-a aflat la un pas de al treilea război nuclear.