De la trecerea în eternitate a ultimului mare poet romantic din literatura europeană, Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889), se împlinesc, astăzi, 121 de ani. „Pivot al spiritualităţii naţionale”, cum îl numeşte prof. univ. dr. Grigore Georgiu, Mihai Eminescu ocupă un loc central în cultura română, fiind şi astăzi, la 121 de ani de la moarte, mitizat şi contestat. Reputatul critic literar George Călinescu l-a numit „poetul nepereche”, Constantin Noica a văzut în el „omul deplin al culturii române”, iar Nicolae Iorga l-a socotit „expresia integrală a sufletului românesc”. Creaţia sa, la baza căreia stă o cultură enciclopedică continuă, după atâta timp, să suscite interes, fiind supusă mereu interpretărilor.

Preotul Teofil Bradea, care a lansat, săptămâna trecută, la Constanţa, volumul „Carte tristă şi-ncâlcită”, a specificat în cadrul evenimentului editorial, că de şapte ani, pe 15 ianuarie şi 15 iunie, se duce la mormântul lui Eminescu, pentru a-l celebra după taina rânduielilor româneşti. La acest moment comemorativ programat astăzi, de la ora 09.00, la mormântul „Luceafărului” din Cimitirul „Bellu” sunt aşteptaţi, alături de Teofil Bradea, iubitori de poezie, dar şi academicieni.

Realizată în numai 17 ani, opera lui Mihai Eminescu este cea mai vastă creaţie literară română, cuprinzând o mare varietate de genuri: poezie, proză, teatru, eseuri filozofice, publicistică, traduceri şi culegeri de folclor. Ediţia de „Opere” - începută de criticul şi istoricul literar Perpessicius - cuprinde nouă volume complete ale creaţiei eminesciene adunată în 10.000 de pagini. La începutul anului 2009, Academia Recordurilor Mondiale a declarat „Luceafărul“ lui Eminescu drept „cel mai lung poem de dragoste“.