Marele povestitor clasic al literaturii române Ion Creangă s-a născut la 1 martie 1837, în satul Humulești, din județul Neamț. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern, David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala Catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, pleacă la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. S-a despărțit cu greu de viața de la țară, după cum mărturisește în ''Amintiri'': ''Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire''. Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica ''Patruzeci de sfinți'' din Iași, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859). ''Amintiri din copilărie'' reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil fac din opera lui Creangă una dintre cele mai însemnate opere ale literaturii române. George Călinescu a avut revelația de a descoperi nuvela românească însăși (când se oprește la nuvela lui Creangă din 1877), iar în ''Amintiri'' o speță anume de roman, având sentimentul că proza cultă românească se naște din nou cu Creangă, ea este universală, fără să imite universalitatea. Între 1883-1889, în aceeași perioadă cu Mihai Eminescu, se îmbolnăvește și începe să scrie sporadic. La 31 decembrie 1889, după o lungă suferință, moare, la Iași. Post-mortem, la 28 octombrie 1948, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.