Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, semnată în 1971 la Ramsar, Iran, sub egida UNESCO, a stabilit celebrarea, în data de 2 februarie, a Zilei Mondiale a Zonelor Umede, documentul fiind ratificat de România prin Legea 5/1991. Zonele umede au fost definite ca „întinderi de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv întinderile de apă marină a căror adîncime la reflux nu depăşeşte 6 metri”. Convenţia are ca obiectiv principal conservarea şi utilizarea durabilă a zonelor umede, ca habitat pentru păsările acvatice şi ca resurse de valoare economică, naturală, ştiinţifică şi recreativă. Actualmente există 157 părţi semnatare ale Convenţiei, înscrise cu 1708 zone umede desemnate pentru includerea în Lista Ramsar a Zonelor Umede de Importanţă Internaţională, care totalizează 153 milioane ha. În România există numeroase zone umede şi, în vederea realizării angajamentelor internaţionale, ţara noastră a inclus, pînă în prezent, în lista siturilor Ramsar, 5 arii naturale: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Balta Mică a Brăilei, Complexul Piscicol Dumbrăviţa, Lunca Mureşului şi Lacul Techirghiol. Judeţul Constanţa se remarcă printr-un număr important de zone umede, fiind declarate 16 arii de protecţie specială avifaunistică în reţeaua ecologică europeană Natura 2000, din care numai Lacul Techirghiol deţine şi statutul de sit Ramsar. Anul acesta, tema Zilei Mondiale a Zonelor Umede şi a celei de-a 10-a Conferinţe a Părţilor, care va avea loc în Republica Coreea, este „Healthy Wetlands, Healthy People”/”Zone umede „sănătoase”, Oameni sănătoşi”. „În relaţie cu tema acestui an, sînt propuse subiecte cheie care exemplifică atît efectele pozitive asupra sănătăţii umane prin menţinerea într-o bună stare a zonelor umede (cum ar fi asigurarea sursei de hrană, ape curate, produse farmaceutice etc.), cît şi efectele negative ale lipsei managementului acestora (scăderea calităţii apelor şi bolile determinate de aceasta, incendierea zonelor mlăştinoase, inundaţiile, poluarea apelor) care au ca rezultat afectarea sănătăţii şi pierderea de vieţi omeneşti”, a declarat Adrian Manole, directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Constanţa. Pentru reducerea efectelor negative prezentate mai sus şi pentru conservarea şi gestionarea durabilă a resurselor patrimoniului natural al zonelor umede este benefică conştientizarea publicului şi a factorilor decizionali.