Luna noiembrie stârneşte, în colosul german, un val de euforie. În luna lui Brumar se dă startul Carnavalului de la Koln. Cum în Germania, precizia se află la loc de cinste, astăzi, pe 11 noiembrie, la ora 11.11, se dă startul unei petreceri de stradă care atinge punctul culminant pe 11 februarie la aceeaşi oră. În vremuri de criză şi după euforia reunificării, doar carnavalul a mai rămas popular. Noiembrie a intrat în istoria contemporană ca luna în care s-au declanşat profunde schimbări politice şi sociale ce au culminat cu căderea Zidului Berlinului şi unificarea Germaniei. În 1989, estul Europei era în fierbere, ţările blocului comunist renunţau una după alta la doctrină, lăsând loc unor schimbări democratice. În centrul Europei, populaţia celor două Germanii simţea mai mult ca niciodată în 41 de ani de separaţie că era posibilă reunificarea. După mai multe săptămâni de proteste prin nesupunere civilă la care au participat milioane de est-germani, autorităţile fostei RDG au decis pe 9 noiembrie să permită cetăţenilor să viziteze RFG-ul şi Berlinul de Vest. Această dată marchează căderea simbolică a Zidului Berlinului. A mai fost nevoie de data de 23 decembrie când s-a decis renunţarea la vize pentru călătoriile între cele două ţări surori şi de 13 iunie când Zidul a fost dărâmat.

Estul înapoiat economic cu mentalităţi şi atitudini diferite a necesitat fonduri de ordinul miliardelor pentru a fi integrat, iar nemulţumirea populaţiei din ambele părţi ale fostei graniţe a crescut ireversibil. Nimeni nu poate spune că reunificarea nu trebuia să aibă loc, dar a devenit un subiect pe care germanii de rând refuză să-l mai dezbată. Vidul lăsat de economia şi politica controlată în landurile din est au ajuns de-a lungul anilor să înmulţească rândurile nostalgicilor comunişti şi a extremiştilor naţionalişti. Tranziţia a dat o nouă şansă oraşelor din estul Germaniei de a-şi căuta un nou făgaş într-un context social, economic şi politic diferit, schimbări care nu au fost percepute la fel în metropolele vest-germane. Cottbus este un mic orăşel din landul Branderburg, aflat pe vremuri în fosta RDG. Această aşezare fondată de prin secolul X de sorabi, o comunitate slavă ce a locuit în nord-estul Germaniei, este un bun exemplu în a reda schimbările recente. Aflat în apropiere de graniţa cu Polonia, oraşul era unul dintre centrele industriei extractive est-germane poluantă şi ineficientă. Tehnologiile noi ecologice au condus la închiderea minelor de lignit, care acum se pot vizita, fiind convertite în obiective turistice. Transformările care au modelat în ultimii 20 de ani oraşul Cottbus au redus nivelul şomajului, provocat de închiderea minelor şi au ridicat nivelul de viaţă al locuitorilor. În noua ordine democrată cetăţeanul de rând are mai multe drepturi, are libertatea de a alege ce să devină şi cum să îşi ducă viaţa. Totuşi, aici doar tinerele generaţii au fost cuprinse de febra aniversării a 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului.