Aproape 400.000 de studenţi români alimentează în prezent bugetele a 34 de universităţi private, care gestionează venituri anuale de 200 de milioane de euro, potrivit unei analize realizate de specialişti pe baza bilanţurilor depuse în 2010 de instituţiile de învăţământ superior la Ministerul de Finanţe. În condiţiile în care statele din Vest sau SUA se pot lăuda cu universităţi private de prestigiu, de unde angajatorii îşi recrutează cei mai buni candidaţi, în România, companiile nici nu vor să audă de licenţiaţii din privat. Topul universităţilor realizat după o iniţiativă a Ministerului Educaţiei a plasat universităţile private în categoria cel mai slab cotată din punct de vedere calitativ, ceea ce, teoretic, ar trebui să conducă fie la o creştere a calităţii actului educaţional din privat (pentru a intra în următorii patru ani în categoriile „de elită”), fie la o scădere a numărului de studenţi la privat şi implicit a încasărilor universităţilor. Deşi scopul instituţiilor educaţionale nu poate fi acela de a face profit, excedentele bugetare raportate de cele mai mari universităţi particulare din România depăşesc 30- 40% din veniturile încasate. Ministerul Educaţiei finanţează anual cele 49 de universităţi de stat cu câte 400 de milioane de euro, însă acestea abia reuşesc să-şi susţină cheltuielile pentru a supravieţui, fiind nevoite să crească an de an taxele de şcolarizare pentru locurile care nu sunt finanţate de la buget. O altă strategie au avut însă universităţile private, care au menţinut un nivel scăzut al taxelor de şcolarizare din nevoia de a atrage mai mulţi studenţi. Mai exact, în timp ce universităţile de stat strâng banii din taxe în contul Trezoreriei cu dobândă zero, universităţile private îşi depun banii la bănci comerciale, în depozite cu dobândă capitalizată sau cumpără titluri de stat.