Anul care tocmai se încheie a fost unul care a pus la grele încercări întreg sistemul de sănătate, de la personal nemedical şi până la profesori doctori. Nu în ultimul rând, pacienţii au fost cei care au simţit de pielea lor criza din Sănătate. Mulţi spun că 2010 a fost cel mai “prost” an în sistem după Revoluţie. Sănătatea a funcţionat la cotă de avarie, cu buget mult sub limita suportabilă. Mii de doctori şi asistente au ales că părăsească ţara, lăsând multe locuri libere ce nu pot fi ocupate pentru că autorităţile le desfiinţează.

STARE DE FAPT ANTICIPATĂ DEGEABA. Starea de fapt din Sănătate a fost anticipată de către ministrul Attila Cseke, care imediat ce a fost validat de către Parlament, în 22 decembrie 2009, anunţa că 2010 va fi un an foarte greu. Degeaba însă. “Poate va fi nevoie să luăm nişte măsuri nepopulare. Voi milita pentru ca bugetul pe 2010 să fie cel puţin egal cu cel din 2009, respectiv 3,6% din PIB”, spunea ministrul Sănătăţii. Bugetul pentru 2010 a fost chiar aproape egal cu cel din 2009, adică 419,6 milioane de lei. Din păcate nu s-a luat în calcul faptul că o importantă sumă fusese deja cheltuită în 2009 în contul bugetului din 2010, astfel că anul a început cu un deficit major. În aceste condiţii, strategia dominantă pentru 2010 a vizat impunerea unor măsuri drastice de austeritate. Consecinţa a fost alocarea a tot mai puţini bani la programele naţionale de sănătate, exact cele prin care bolnavii ar trebui să primească tratamente gratuite. Guvernanţii au modificat, tot pentru a face economii, lista medicamentelor compensate, fapt ce i-a nemulţumit pe bolnavi, unii fiind obligaţi să schimbe medicaţia urmată ani de zile cu alta mai ieftină, despre a cărei eficienţă nu ştiau nimic şi nici în prezent nu ştiu prea multe. Bani mai puţini au fost şi pentru investiţii în infrastructură şi în aparatură medicală, motiv pentru care mii de bolnavi au fost îndrumaţi pentru investigaţii către clinicile particulare. Au făcut-o doar cei care au avut bani, adică puţini dintre români. Şi banii pentru medicamente şi materiale sanitare au fost prea puţini raportat la nevoile bolnavilor, aceştia fiind obligaţi să-şi cumpere mare parte a medicaţiei.

SONDAJE DEZASTRUOASE. Toate “măsurile nepopulare” anunţate de ministrul Sănătăţii trebuiau să îl facă pe român să simtă că sistemul este alături de el, dar acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece măsurile aveau un singur scop, acela de a aduce bani la buget şi de a reduce costurile din sistem. Dovadă a faptului că bolnavii nu au simţit că sistemul le este aproape, că le vrea binele sau că se îngrijeşte de sănătatea lor sunt şi rezultatele unui sondaj din luna noiembrie care arată că 54% dintre români consideră situaţia sistemului de îngrijire a sănătăţii ca fiind proastă sau foarte proastă, doar 14% având aprecieri pozitive. Mai mult, din cauza problemelor din sistem, numai 43% dintre respondenţi au spus că obişnuiesc să meargă la medic pentru controale de rutină.

SĂNĂTATE CU NIMIC. Nici medicii nu s-au simţit mai ocrotiţi de sistem în 2010. Din contră, au spus că niciodată nu le-a fost atât de rău. “Nu avem nimic în spital. De multe ori ne cumpărăm noi materiale sau luăm din mila oamenilor”, spunea un medic din Spitalul Fundeni. Şi medicii celui mai mare spital din judeţul nostru – Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Constanţa – s-au tot plâns, de-a lungul anului 2010, că lucrurile nu sunt deloc în regulă şi că bolnavii sunt nevoiţi să vină de acasă cu aproape toate medicamentele şi materialele sanitare. „A fost un an extrem de greu pentru noi toţi”, spunea, la ultima conferinţă de presă, managerul SCJU, dr. Dan Căpăţână.

... PE NIMIC. Şi de parcă n-ar fi fost de ajuns, salariile personalului medical, şi aşa foarte mici, au fost reduse din iulie cu 25%. Măsura, care de altfel nu i-a vizat doar pe angajaţii din Sănătate, ci pe toţi bugetarii, nu avea cum să stimuleze medicii şi asistentele medicale, mulţi dintre ei alegând să plece din ţară, chiar cu riscul de a lăsa multe locuri libere ce nu mai puteau fi ocupate pentru că guvernanţii au blocat angajările. Munca în străinătate le aduce nu doar salarii mai bune, ci şi condiţii superioare de lucru faţă de cele din spitalele din ţară. Un medic cu peste 20 de ani de experienţă în domeniu a ajuns să câştige în spitalele din România nici 500 de euro. În ciuda faptului că organizaţiile profesionale au reclamat „inconştienţa” de a bloca posturile în Sănătate, în condiţiile în care în unele spitale deficitul de medici ajunge şi la 70%, guvernanţii nu au renunţat la decizia de a angaja doar o persoană la şapte posturi eliberate, măsură care avea să se adauge factorilor generatori de criză în sistemul sanitar.

CATASTROFA DE LA GIULEŞTI. 2010 a adus şi o tragedie, o adevărată catastrofă în Sănătate, aşa cum au catalogat-o mulţi: incendiul de la Giuleşti. Reducerile şi blocarea angajărilor de aproape doi ani au cauzat pe 16 august un incendiu de proporţii la Maternitatea Giuleşti. Şase bebeluşi au murit atunci pentru că în Secţia de nou-născuţi prematuri era doar o asistentă, iar aceasta a ieşit din salon pentru câteva minute. A fost nevoie de o catastrofă pentru ca Executivul să accepte cu greu deblocarea a peste 3.000 de posturi, cu 2.000 mai puţin decât ceruse ministrul Sănătăţii.

STATISTICI SUMBRE. Statisticile sumbre au continuat să plaseze şi în 2010 România în topul ţărilor cu cele mai multe decese ce puteau fi evitate dacă victimele erau ajutate corespunzător şi la timp de sistemul sanitar. Organizaţiile profesionale au prezentat chiar o situaţie în acest sens, care vine să confirme criza din sistemul sanitar. România are, în medie, 250.000 de decese anual, iar 50.000 dintre acestea puteau fi evitate, ceea ce înseamnă că unul din cinci români moare, deşi ar putea fi salvat. România are şi cea mai ridicată rată a mortalităţii infantile din Uniunea Europeană, cu 11 decese la mia de locuitori.

MĂSURI… A urmat apoi măsura de a transfera majoritatea spitalelor către consiliile locale, luată tot pentru a reduce cheltuielile de la bugetul de stat, Ministerul Sănătăţii aşteptând ca acestea să devină astfel mai eficiente. Aceasta a fost însă o mişcare controversată, câţiva primari sau preşedinţi de consilii judeţene refuzând să preia spitalele. După ce a rămas, din 439 de spitale, cu 62 de unităţi de sanitare, Ministerul Sănătăţii a trecut la pasul al doilea al strategiei: comasarea lor, ajungând astfel să aibă în subordine 59 de unităţi. Un pas mare spre normalitate a fost, la sfârşit de an, lansarea versiunii centralizate a Sistemului Informatic Unic Integrat (SIUI).

Presa străină nu a ezitat să remarce faptul că în 2010 sistemul sanitar românesc a fost aproape de colaps sau gata să se scufunde, dar şi exodul medicilor, pornind de la cazuri reale, cum ar fi cel de la Giuleşti sau al unei ambulanţe private în care au murit patru bolnavi.