CONCEDIERI ÎN MASĂ 2013 a fost un an extrem de dificil pentru combinatul Oltchim Râmnicu Vâlcea, societatea intrând oficial în insolvenţă, la finele lui ianuarie, după mai bine de 40 de ani de activitate susţinută. De la 10.000 de angajaţi, pe care-i avea în perioada sa de glorie, Oltchim a rămas, la sfârşitul lui 2013, cu aproximativ 2.300, iar de la cifrele de afaceri de sute de milioane de euro pe care le înregistra în perioada post-decembristă a ajuns 11,3 milioane euro în septembrie, în condiţiile funcţionării la 25% din capacitate. Conform cifrelor avansate de fostul ministru al Economiei Varujan Vosganian, în aprilie, combinatul avea datorii de 800 de milioane euro. În februarie, la Oltchim au început protestele, 20 de salariaţi intrând în greva foamei după ce firma a fost închisă din lipsă de materie primă. În martie, după discuţii la Bruxelles şi certuri între putere şi opoziţie, Ministerul Economiei a prezentat raportul asupra cauzelor care au generat insolvenţa Oltchim - „măsurile manageriale neadecvate, tranzacţiile comerciale controlate direct sau indirect de management, investiţiile ineficiente care au decapitalizat substanţial societatea şi remunerarea non-performanţei”. Protestele au continuat, salariaţii combinatului blocând în repetate rânduri DN64 între Râmnicu Vâlcea şi Slatina. Lor li s-au adăugat, la Piteşti, zeci de angajaţi ai Diviziei Petrochimice Bradu, care aparţine Oltchim. În aprilie, administratorul judiciar Gheorghe Piperea a anunţat primele disponibilizări - circa 1.600 de oameni au rămas fără loc de muncă, dintre care 1.055 au fost concediaţi, iar circa 500 au intrat în şomaj tehnic. Imediat, Guvernul a adoptat o OUG privind aplicarea unor măsuri de protecţie a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, în perioada 2013 - 2018. În mai, israelienii de la fondul de investiţii Fortissimo Capital au ajuns la Oltchim, fiind interesaţi de activele societăţii. Până în acel moment, autorităţile mai primiseră zece scrisori de intenţie pentru combinat, de la investitori din India, Azerbaidjan, Rusia, Qatar, Marea Britanie şi Germania.

O VARĂ DE FOC În iunie, valul concedierilor a continuat, alţi 930 de salariaţi fiind trimişi acasă. În plus, s-a anunţat încă o disponibilizare în masă, care viza 500 de persoane. Nu-i de mirare că vara s-a încheiat cu noi proteste şi greve. În august, 140 de angajaţi ai secţiei Ramplast de la Oltchim au sistat activitatea pentru neplata salariilor. Aceştia au refuzat să înceapă activitatea, solicitând o discuţie cu conducerea combinatului pentru plata salariilor restante. În toamnă, alţi investitori, din Turcia, Rusia şi chiar România, şi-au anunţat intenţia de a participa la privatizarea Oltchim. După demisia lui Varujan Vosganian, la începutul lui octombrie, Andrei Gerea, nominalizat de PNL la conducerea Ministerului Economiei, a susţinut că una dintre priorităţile sale este privatizarea Oltchim. El a mai precizat că există deja trei consorţii internaţionale care şi-au arătat interesul pentru preluarea companiei, însă campania de atragere de investitori pentru privatizare va continua. Astfel, la 2 decembrie, adunarea generală a creditorilor Oltchim, întrunită la Bucureşti, a aprobat în cele din urmă strategia de reorganizare judiciară a companiei.