Rusia este marea putere apropiată geografic despre care trebuie să ştii cât mai multe ca să te poţi pregăti pentru orice ar putea influenţa la nivel regional şi nu numai. La început de an, fie şi pe stil vechi, predicţiile sunt întotdeauna mai atrăgătoare în mass-media, un pariu despre care apoi să spui că l-ai câştigat sau pierdut.

MAI MULT DECÂT CLIŞEE Totul a început cu un vuiet şi s-a încheiat cu un scâncet, cam aşa s-ar putea spune despre anul 2012 în Rusia. Aşteptările tot mai mari de schimbare care au însoţit trezirea civică şi protestele în masă s-au stins în mod clar. Dar forţele sociale, economice şi politice care i-au dat naştere vor continua să modeleze situaţia din Rusia în Noul An. O clasă de mijloc care aspiră la schimbare politică pune tot mai multă presiune asupra elitei conducătoare, în timp ce opoziţia dezbinată şi mofturoasă continuă să lupte pentru a-şi găsi vocea. În timp ce Kremlinul se află în imposibilitatea de a nimici decisiv disidenţa, iar opoziţia este în imposibilitatea de a-l înlătura pe preşedintele Putin, Rusia a intrat într-un model incomod, un fel de interludiu între două epoci. Este cel mai probabil sfârşitul erei Putin… Aşa de neaşteptat cum a venit la putere, cel mai probabil va fi nevoit să o cedeze.

ECHILIBRU FRAGIL Viitorul apropiat nu poate decât să aducă mari schimbări în Rusia. Noi forţe politice se dezvoltă, societatea civilă este în plină schimbare, însă sistemul politic este fosilizat. Dacă anul 2012 a fost unul politic, 2013 va fi unul în care economia va fi marea vedetă. Economia rusească se bazează pe două resurse capitale: petrol şi gaze. Preţul petrolului este în scădere, estimat undeva între 90 şi 100 de dolari barilul, pe fondul încetinirii creşterii economice, ceea ce s-ar putea dovedi catastrofic. Economiştii susţin că bugetul statului rus nu va fi destabilizat doar dacă preţul barilului de petrol rămâne între 100 şi 110 dolari. Cu cinci ani în urmă cheltuielile bugetare ale Rusiei necesitau doar ca preţul barilului de petrol să rămână între 50 şi 55 de dolari. Între timp şi supremaţia Moscovei pe piaţa gazelor naturale este pusă la îndoială de noile resurse energetice. Este o adaptare la cerinţele pieţei pe care Rusia este forţată să o facă la fel precum Arabia Saudită în anii 1980. Zilele în care petrodolarii lubrifică economia Rusiei şi maşinăria politică a Putin se cam apropie de sfârşit. Cum va răspunde sistemul politic la aceste provocări va fi întrebarea-cheie în 2013.

TOLERANŢĂ PENTRU SCHIMBARE Economişti ruşi importanţi precum vice prim-ministrul Arkadi Dvorkovich și fostul ministru de Finanţe Aleksei Kudrin au subliniat necesitatea de a diversifica economia pentru a pune capăt dependenţei periculoase de energie non-regenerabilă. Atât Vladimir Putin, cât şi Dmitri Medvedev au adresat repetate solicitări pentru diversificare. În ciuda retoricii, a existat puţină acţiune reală. O parte din acest lucru se datorează rezistenţei acerbe din partea unor figuri puternice în elita conducătoare cu legături cu industria energetică, cum ar fi directorul executiv al companiei Rosneft Igor Secin, vechi aliat al lui Vladimir Putin. Motivele pentru lipsa de acţiune sunt de fapt mai multe. Diversificarea şi modernizarea economiei Rusiei ar presupune un anumit grad de descentralizare şi dezvoltarea ulterioară a unor centre alternative de putere economică ceea ce va duce implicit în cele din urmă la noi centre de putere politică, cu mai multă independenţă faţă de Kremlin decât Vladimir Putin pare dispus să tolereze.

(Date şi statistici care au contribuit la această analiză furnizate de Russia Today, „The Guardian”, „The Economist”, The Atlantic)