Cu resurse în scădere şi niciun program pentru diversificarea economică în vedere, autorităţile par să fi ajuns la concluzia că au nevoie de reforma sistemului social. Dar o astfel de mişcare este cu siguranţă volatilă în plan politic, mai ales că principala bază de sprijin a lui Putin este tocmai populaţia săracă din mediul rural şi clasa muncitoare. Kremlinul este încă bântuit de protestele care au izbucnit în 2005, atunci când Guvernul a încercat să reformeze sistemul.
CONFLICT ÎNTRE GENERAŢII Atunci când Vladimir Putin a preluat puterea în anul 2000, fostul spion de 40 şi ceva de ani arăta ca un lider energic, în comparaţie cu predecesorul Boris Elţîn. La mai bine de un deceniu, el şi echipa sa au îmbătrânit împreună. Aparent, intenţionează să rămână în funcţie cel puţin până în 2018, eventual, până în 2024. Până atunci însă, o mare parte din anturajul său de guvernământ va avea în jur de 70 de ani. Comparaţiile cu Leonid Brejnev, care au însoţit revenirea lui Putin la Kremlin, nu mai sunt dintr-odată superflue. În plus faţă de temerile de stagnare, încărunţirea echipei lui Putin pregăteşte scena pentru un conflict de generaţii în cadrul elitei. Lipsa mecanismelor instituţionale de promovare şi de rotaţie este o problemă majoră, întrucât conduce generaţiile mai tinere să se simtă frustrate în cazul în care nu cred că mai există o modalitate de a avansa în cadrul sistemului. Cum va degenera discordia între generaţii va fi de urmărit în 2013, mai ales că un grup cu totul nou a intrat în elita conducătoare în ultimii patru ani. În timpul preşedinţiei sale, Dmitri Medvedev a făcut un efort concertat de a aduce cadre tinere la Kremlin, despre care analiştii susţin că a adăugat un element în plus pentru a săpa prăpastia dintre generaţii.
O SOCIETATE POST-SOVIETICĂ Dezbinarea este reală, deoarece Medvedev a reîmprospătat sistemul de administrare, iar partea conservatoare a fost iritată şi s-a orientat spre Putin. Cei mai tineri care s-au îndreptat spre Medvedev şi în speranţa unei cariere rapide în cazul în care acesta ar fi rămas pentru un al doilea mandat sunt ideologic înclinaţi spre pluralism politic şi o libertate mai mare. Mulţi observatori sunt convinşi chiar că aceşti lideri acordă sprijin financiar opoziţiei pentru a presa pe de o parte, schimbarea şi, pe de altă parte, pentru a-i bloca accesul real la putere. Diferenţa de generaţii în elita conducătoare este reflectată de una similară în societatea civilă, ca o cohortă născută după căderea Uniunii Sovietice, care are amintiri vii ale haosului din anii 1990. Acest grup de cetăţeni se simte nu doar post-sovietic, ci mai ales ne-sovietic. Această generaţie mai tânără este cea care antrenează trezirea civică a Rusiei, iar procesul este ireversibil. Rusia continuă să se urbanizeze şi oraşele îi vor atrage ca un magnet pe tineri, iar acest proces se va accelera.
(Date şi statistici care au contribuit la această analiză furnizate de Russia Today, „The Guardian”, „The Economist”, The Atlantic)