Universitatea „Ovidius” a fost în sărbătoare, ieri, ziua în care, în urmă cu 22 de ani, se semna ordinul prin care se constituia universitatea constănţeană, dar şi pentru cei... 2055 de ani de la naşterea patronului său spiritual, Publius Ovidius Naso, născut la Sulmo, azi Sulmona, dar care şi-a trăit ultimii ani din viaţă în exil, la Tomis, Constanţa de astăzi, devenind o emblemă a Dobrogei şi a României. Cu atât mai mult, la dublul ceas aniversar, dar şi de acum înainte, numele instituţiei de învăţământ superior nu ar trebuie să fie rostit mecanic, din obişnuinţă, ci studenţii şi cadrele universitare ar trebui să nu mai treacă atât de grăbiţi şi preocupaţi pe lângă bustul poetului latin imortalizat în bronz de sculptoriţa Elena Surdu-Stănescu şi aşezat pe soclu, pe aleea Universităţii „Ovidius” - sediul vechi.

SIMPOZION OMAGIAL Momentul aniversar a fost marcat, ieri, printr-un simpozion omagial organizat în amfiteatrul AB1 al noului sediu al Bibliotecii Universitare, sub egida Facultăţii de Litere, la iniţiativa conf. univ. dr. Aurelia Lăpuşan. Manifestarea a fost deschisă de studenţi de la Facultatea de Arte, specializarea Interpretare Muzicală-Canto, care au interpretat imnul Universităţii „Ovidius”, compus de conf. univ. dr. Dumitru Lupu. Folosind un motto sugestiv, aparţinându-i scriitorului constănţean Ion Marin Sadoveanu, conf. univ. dr. Aurelia Lăpuşan le-a vorbit studenţilor de la specializarea Jurnalism despre „poetul iubirilor gingaşe”, susţinându-şi discursul cu o prezentare power-point, unde, alături de informaţiile scrise - parcurs biografic, sinteze - au fost prezentate şi fotografii şi documente de epocă. „Ovidius este „o povară” dragă nouă, de aceea trebuie să ştim câte ceva despre viaţa lui, activitatea şi tezaurul pe care ni le-a lăsat”, a spus conf. univ. dr. Aurelia Lăpuşan

MICROEXPOZIŢIE DE CARTE RARĂ Câteva ediţii bibliofile ale operei marelui Publius Ovidius Naso, aflate în fondul documentar al Bibliotecii universităţii constănţene au fost prezentate de bibliotecara Carmen Niţu, cu îndemnul de a descoperi celelalte volume cuprinse într-o microexpoziţie.

OVIDIUS, ÎN DRAMATURGIA AUTOHTONĂ În încheierea simpozionului, conf. univ. dr. Cristina Tamaş, cunoscut dramaturg dobrogean, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea, a făcut o succintă, dar pertinentă trecere în revistă a modului în care personalitatea lui Ovidius s-a reflectat în dramaturgia română. De fapt, intervenţia sa a constat într-o sinteză a unui eseu pe această temă, care a fost prezentat chiar în oraşul natal al autorului „Tristelor” şi „Ponticelor”, Sulmona. Conferenţiarul a amintit de piesele de teatru ale lui Vasile Alecsandri şi Grigore Sălceanu, ultimul, scriitor şi profesor de limba franceză la reputatul Liceu „Mircea cel Bătrân” din Constanţa. De altfel, după cum a menţionat dramaturgul Cristina Tamaş, „Ovidius”, tragedia în cinci acte a lui Sălceanu, ocupă locul al doilea în topul celor mai longevive spectacole jucate pe scena profesionistă de la malul mării, după „Io, Mircea Voievod”.