Cultura universală, inclusiv cea română, marchează, astăzi, 2056 de ani de la nașterea lui Publius Ovidius Naso, poetul care, prin relegarea sa la Tomis, în anul 8 d. Hr., a adus celebritatea țării sale de „adopție” pretutindeni în lume. Autorul lucrării care se pare că i-a adus și relegarea, „Ars amandi” - motivele invocate sunt „carmen et error” (poezia şi o greşeală) - s-a născut la Sulmona, în anul 43 î. Hr. Aici, la Tomis, la malul Pontului Euxin, printre „barbari”, privind cu jind către tărămurile natale, „poetul iubirilor gingașe” a scris „Tristele” și „Ponticele” și tot aici și-a dat ultima suflare, în anul 17 sau 18 d. Hr., fără să fi obţinut iertarea împăratului Augustus ori a succesorului său, Tiberius.

Pentru a-l readuce în sufletul constănțenilor, Universitatea „Ovidius” care îi poartă numele cu mândrie organizează, astăzi, la sediul Bibliotecii Virtuale, o expoziție cu carte rară. În cadrul acesteia se regăsesc cărți din patrimoniul Bibliotecii Universitare. De asemenea, pe parcursul întregii zile, vor rula la Biblioteca Virtuală slide-uri și un filmuleț despre opera și viața „poetului iubirilor gingașe”.

La 2056 ani de la nașterea celui care este considerat ca fiind primul poet român, deoarece aici, la malul Mării Negre și-a scris ultimele creații, „Tristele” și „Ponticele” și tot aici și-a înălțat cântecul de lebădă, constănțenii se pot opri, măcar o clipă, în dreptul statuii lui Ovidius, din piața care îi poartă numele.

Celebra sculptură din bronz, ridicată de Ettore Ferrari, după un proiect iniţiat de Remus Opreanu, primul prefect al Constanţei - străjuieşte marea. Lucrarea impunătoare a cărei „soră geamănă” se află în oraşul natal al poetului, în Sulmona, îi reaminteşte călătorului, „prins” în acțiuni cotidiane: „Sub această piatră zace Ovidius, cântăreţul/ Iubirilor gingaşe, Răpus de-al său talent/ O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,/ Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin”.

Statuia a fost inaugurată în vara lui 1887, cu prilejul aniversării a zece ani de la proclamarea Independenţei de Stat a României, în piaţa publică a oraşului, care cândva, se numise Piaţa Independenţei, în amintirea memorabilului eveniment istoric prin care Dobrogea revenise la statul român.