În anul de graţie 2010, circa 100.000 de oameni aveau 21.000 de miliarde de dolari ascunşi în paradisuri fiscale, sumă echivalentă cu economiile SUA şi Japoniei la un loc. Concluzia aparţine studiului intitulat ”The Price of Offshore Revisited”, realizat de James Henry, fost economist-şef la firma de consultanţă McKinsey. Acesta a folosit datele din evidenţa Bank of International Settlements, de la Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, dar şi datele guvernelor naţionale. Studiul se referă la depozitele bancare şi nu la alte bunuri, ca proprietăţi sau iahturi. Astfel, adevărata sumă s-ar ridica până la 32.000 de miliarde de dolari.

Studiul va inflama, cu siguranţă, imaginaţia celor loviţi serios de criză, pe fondul îngrijorărilor publice şi politice legate de evaziune. Unele autorităţi naţionale, printre care şi Germania, au fost dispuse să plătească pentru informaţiile despre evazioniştii fiscali, obţinute de la bănci. Dacă ar fi taxată, uriaşa sumă ar fi suficientă pentru a pune pe picioare regiuni din Africa şi pentru a rezolva criza din Zona Euro.

James Henry explică în studiul său că superbogaţii mişcă bani pe tot globul, cu ajutorul unei adevărate reţele de profesionişti care mijlocesc tot ce trebuie la nivel bancar, juridic, contabil şi investiţional. Specialistul american estimează că din anii ’70, cei mai bogaţi cetăţeni ai celor 139 de ţări au acumulat între 7,3 şi 9,3 miliarde de dolari în avere offshore neînregistrată până în 2010. La finele anului 2010, primele 50 de bănci private au manageriat singure peste 12,1 miliarde de dolari în investiţii transfrontaliere în active pentru clienţi particulari. Cele trei bănci private care au manipulat cele mai multe active offshore sunt UBS, Credit Suisse şi HSBC, la care se adaugă DeutscheBank, BNP Parisbas şi JPMorganChase.