În 23 august 1939 se semna la Moscova pactul Ribbentrop - Molotov, care marca istoria europeană şi, prin protocolul secret, afecta direct România, ducând la ruperea Basarabiei din trupul ţării. În 23 august 1944, România trecea de partea Aliaţilor în cel de-al Doilea Război Mondial, întorcând armele împotriva Germaniei naziste. Timp de 45 de ani, ziua de 23 august a fost sărbătoare naţională comunistă, cu semnificaţie puternic ideologizată.

23 AUGUST 1939, PACTUL RIBBENTROP - MOLOTOV

Germania nazistă și Uniunea Sovietică parafau pe 23 august 1939, la Moscova, Pactul Ribbentrop - Molotov, un tratat de neagresiune semnat, în prezenţa lui Stalin, de ministrul de Externe sovietic, Viaceslav Molotov, și de ministrul de Externe german, Joachim von Ribbentrop. Scopul declarat al pactului era ca al Treilea Reich să-și asigure flancul estic după invadarea Poloniei, petrecută o săptămână mai târziu, la 1 septembrie 1939. În schimb, URSS dorea să câștige timp şi să prevină o invazie germană, deoarece Armata Roșie avea prea puțini ofițeri superiori, după executarea multora dintre ei din ordinul lui Stalin, sub pretextul unui complot imaginar. Era vorba, de fapt, de o înţelegere între Hitler şi Stalin de a împărți ceea ce rămăsese neocupat sau neîmpărțit în Europa Centrală şi de Est, aşa cum stipula un protocol adițional secret care viza teritorii din Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia şi prin care URSS îşi accentua interesul pentru Basarabia.

Ca urmare a protocolului adițional secret, URSS a transmis României, la data de 28 iunie 1940, un ultimatum: i se dădeau 48 de ore pentru a evacua Basarabia și nordul Bucovinei, în caz contrar URSS îi declara război. România a cedat și trupele sovietice au intrat în teritoriile cerute, dar şi în Ținutul Herței, nemenționat în ultimatum. După intrarea României în război, din 1941 Basarabia s-a întors în componența statului român timp de încă trei ani, iar după 1944, a revenit în componenţa URSS.

Semnarea pactului şi aplicarea lui au avut grave repercusiuni asupra întregii lumi. A început Al Doilea Război Mondial, cu victime şi distrugeri nemaiîntâlnite în istorie, prelungit cu Războiul Rece și cu scindarea Europei în două, prin aşa-numita Cortină de fier, Vestul s-a aflat sub influența Statelor Unite ale Americii, iar Estul sub influența Uniunii Sovietice, timp de 45 de ani, între 1945 şi 1989.

23 august 1944 este ziua în care Regele Mihai, sprijinit de Blocul Naţional Democratic, l-a convocat pe mareşalul Ion Antonescu la Palatul Regal şi i-a cerut încheierea unui armistiţiu cu puterile aliate. Regele nu era de acord cu înaintarea Armatei Române în interiorul URSS, alături de Germania nazistă. În cursul serii, Regele Mihai a transmis prin radio o proclamaţie către popor: "România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite", spunea Regele Mihai I în Proclamaţia pentru ţară rostită la radio, în seara zilei de 23 august 1944.

Ca urmare a acestui act, mareșalul Ion Antonescu şi miniștrii săi au fost arestaţi. România întorcea armele şi se alătura Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei.

Istoricii militari spun că întoarcerea armelor din 1944 a scurtat Războiul Mondial cu şase luni şi a evitat pierderea câtorva milioane de vieţi omeneşti, iar istoricii academicieni sunt de acord că momentul de la 23 august a fost alternativa care a provocat cele mai mici pagube României. Sunt însă şi voci care susţin că armistiţiul cu sovieticii nu ar fi fost cea mai înţeleaptă decizie, pentru că a avut şi efecte dramatice: a dus la capturarea a peste 170.000 de militari români şi la deportarea în URSS a peste 70.000 de români.

23 AUGUST - CEA MAI IMPORTANTĂ SĂRBĂTOARE COMUNISTĂ

Prima aniversare a zilei de 23 august, în 1945, a stat sub semnul grevei regale. Regele Mihai şi prim-ministrul Petru Groza se boicotau reciproc, în condițiile în care regele ceruse demisia Cabinetului, iar Groza refuzase. Abia din anul 1948, 23 august a devenit zi națională. Regele fusese forţat să abdice, România se afla sub puternica influenţă sovietică, Partidul Comunist începuse o intensă campanie propagandistică de legitimare, iar sărbătoarea de la 23 august avea un rol central. Se sărbătorea la 23 august „ziua eliberării României de către glorioasa armată sovietică şi a doborârii dictaturii fasciste antonesciene de către forțele patriotice conduse de Partidul Comunist", cu defilări ale oamenilor muncii sub portretele lui Marx, Lenin și Stalin. Ulterior, pe măsură ce Partidul Comunist şi regimul lui Nicolae Ceaușescu au început să se detaşeze tot mai mult de Moscova, și semnificația zilei de 23 august s-a schimbat. "Insurecția armată antifascistă" a devenit "revoluţia de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă". Timp de decenii, până în 1990, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită cu mare fast, cu demonstraţii militare şi coloane de oameni ai muncii, tineri, elevi şi copii, cu steaguri roşii ale Partidului Comunist şi tricolore şi cu enorme portrete ale iubiţilor conducători comunişti care, cu timpul, au rămas doar doi, Nicolae şi Elena Ceauşescu. În plus, pe stadioane erau alte manifestări omagiale de dimensiuni megalomanice dedicate Partidului Comunist şi conducătorului iubit, la care elevii, artiștii, sportivii sau muncitorii din uzine erau obligați să participe, cu entuziasm, în cinstea cuplului dictatorial. (Sursa: stiri.tvr.ro)