Canalul Dunăre - Marea Neagră împlineşte, astăzi, 26 de ani de activitate. Construirea canalului reprezintă cel mai mare obiectiv de investiţie românesc al tuturor timpurilor şi este una dintre cele mai importante căi navigabile din Europa, ocupând locul trei ca lungime pe mapamond după Suez (192 km) şi Panama (77 km). Canalul Dunăre - Marea Neagră leagă Portul Cernavodă cu Portul Maritim Constanţa, scurtând cu aproximativ 400 km ruta mărfurilor de la Marea Neagră până la porturile dunărene din Europa Centrală, iar ruta mărfurilor din Australia şi Orientul Îndepărtat, destinate Europei Centrale, se scurtează cu 4.000 de km. Construcţia a durat opt ani şi a fost inaugurată oficial pe 26 mai 1984, însă de la deschiderea navigaţiei şi până în prezent se continuă lucrările de investiţii. „Suntem conştienţi de importanţa obiectivului pe care îl administrăm, atât pentru România cât şi pentru coridorul pan-european Dunărea. Avem alocat în „Planul de Investiţii pentru anul 2010”, un buget de 5.369.000 lei pentru consolidări şi protecţii de maluri pe cele două canale”, a declarat directorul general al Companiei Naţionale „Administraţia Canalelor Navigabile”, Valentin Zeicu. Construcţia la Canalul Dunăre - Marea Neagră a început în jurul anului 1950, în timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. În 1953, după moartea lui Stalin, care îi sugerase ideea lucrării primului dictator român, a luat sfârşit şi sprijinul acordat de Moscova pentru Canal, şi s-a încheiat activitatea construcţiei. Din cauza condiţiilor foarte grele în care munceau deţinuţii politici, şantierul fusese numit de comunişti „mormântul burgheziei”. După mai bine de două decenii de pauză, ultimul dictator român, Nicolae Ceauşescu, a reluat lucrările, în 1984: construcţia a costat echivalentul a peste 2 miliarde de euro, iar la Canal au ajuns 20.000 de deţinuţi, dintre aceştia aproximativ 2.000 pierzându-şi viaţa.