Sfinții Martiri Brâncoveni sunt prăznuiți de Biserica Ortodoxă Română pe data de 16 august. La împlinirea a 300 de ani de la moartea lor martirică (1714-2014), anul acesta a fost declarat de către Patriarhia Română anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni. Constantin Brâncoveanu a fost domnul Țării Românești între anii 1688 și 1714, timp în care provincia a cunoscut o perioadă de liniște și dezvoltare a vieții spirituale. De atunci au rămas ctitorii religioase (bisericile de la Potlogi și Mogoșoaia, Mănăstirile Hurezi și Brâncoveni, biserica „Sf. Gheorghe Nou” din București) și un stil arhitectural. După ce a fost închis în temnița Edicule (Șapte Turnuri) din Istanbul, pe data de 15 august 1714, când domnitorul împlinea 60 de ani, iar Doamna Maria își serba onomastica, Sfântul Constantin Vodă, împreună cu cei patru fii ai săi Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianache au fost duși la locul martirajului, Ialy Chisc. Sultanul le-a permis să se roage, apoi le-a promis viața în schimbul trecerii la mahomedanism. Domnitorul a răspuns: „Împărate! Averea mea, cât a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea creștină nu mă las! În ea m-am născut și am trăit, în ea vreau să mor”. Apoi și-a încurajat fiii, zicându-le: „Fiilor, aveți curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pământească. Nu ne-au mai rămas decât sufletele, să nu le pierdem și pe ele, ci să le aducem curate în fața Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!” Apoi au fost omorâți prin decapitare, primind moarte martirică. Trupurile au fost aruncate în mare, fiind recuperate şi îngropate de creştini în biserica mănăstirii „Maicii Domnului” din Insula Halki, aproape de Istanbul.