Ne-am obişnuit să vedem ce este mai rău în oameni. Ne-am obişnuit să dăm vina pe ceilalţi pentru tot ceea ce se întâmplă rău în jurul nostru, fără să ne asumăm responsabilitatea propriilor acţiuni. Printre cei pe care îi arătăm zi de zi cu degetul sunt şi profesorii. Nu contează dacă îşi fac sau nu meseria, este de ajuns să auzim „cadru didactic” pentru a-l transforma în paria societăţii. Aşa se face că, de mult prea multe ori, ajungem să-i desconsiderăm chiar şi pe cei care, în ciuda salariilor mici, a lipsei de respect din partea elevilor şi a părinţilor şi a oprobriului public, continuă să-şi facă treaba. Continuă să-i educe pe copii, să-i formeze şi să-i ajute să devină adulţi responsabili, cu vieţi împlinite. Un exemplu în acest sens îl constituie şi directorul şcolii gimnaziale din localitatea constănţeană Dulceşti, profesorul de educaţie fizică Constantin Bajdechi, care şi-a dedicat întreaga viaţă copiilor din şcoala pe care o conduce. „Mi-am început cariera de profesor în 1979, la Dulceşti. Când am venit aici era... ca în Vestul Sălbatic. Clădirea şcolii era veche, nu exista un gard, aşa că toţi căruţaşii îşi trăgeau căruţele pe terenul şcolii. Se îmbătau şi începeau să înjure profesoarele, să le vorbească urât. Era greu”, îşi aminteşte cadrul didactic. La scurt timp, împreună cu directorul de atunci, şi cu ajutorul primarului, a construit gardul şcolii, pentru ca orele să se desfăşoare în siguranţă.

REPARAŢII CAPITALE ÎNTR-O VARĂ A mai durat ceva timp până când, împreună cu ceilalţi profesori, i-a convins pe localnici, reticenţi la tot ce venea din afara comunităţii, să-i lase să-şi facă meseria. „În 1987 am fost numit director, şi de atunci sunt tot aici, în aceeaşi funcţie. Am ales să rămân aici”, a mai spus prof. Bajdechi. În momentul în care a ajuns director, a făcut cerere pentru repararea unităţii de învăţământ. Deşi acum poate părea greu de crezut, în condiţiile în care multe şcoli au intrat în paragină pentru că fostele guvernări portocalii nu au mai alocat niciun leu pentru reparaţii, în ’87 cererea a fost aprobată, iar şcoala a fost programată pentru lucrări. „Pe atunci, toate lucrările erau făcute de fosta Întreprindere de Construcţii, Reparaţii şi Administrare Locativă, ICRAL, cum era cunoscut. În vara lui ’88, o echipă ICRAL a venit şi şcoala a intrat în reparaţii capitale. A fost schimbat inclusiv mobilierul. Totul era nou. Atunci mi-am câştigat respectul locuitorilor din Dulceşti”, îşi aminteşte directorul unităţii de învăţământ. În 2005, în subordinea Şcolii Gimnaziale Dulceşti a intrat şi şcoala din localitatea Moşneni. De când a început să practice meseria de dascăl, face tot ceea ce poate pentru a-i ajuta pe copii, iar lucrul de care este cel mai mândru este că rezultatele elevilor s-au îmbunătăţit în ultimii ani. „Dulceşti şi Moşneni sunt arondate comunei 23 August. Când am preluat conducerea şcolilor, pe primul loc la învăţătură se situau elevii din 23 August, apoi cei din Dulceşti şi apoi cei din Moşneni. Acum ordinea este Moşneni, Dulceşti şi 23 August. Avem elevi care au ajuns la licee precum „Ovidiu” sau Colegiul „Mihai Eminescu” din Constanţa”, mai spune prof. Bajdechi.

PROMOVABILITATE BUNĂ LA EVALUARE La evaluarea naţională de anul trecut, 96 - 97% din elevii din Dulceşti şi Moşneni au avut medii peste 5. În cei 33 de ani de învăţământ, cadrul didactic Constantin Bajdechi nu a regretat nici măcar o dată meseria aleasă. Şi-a ajutat elevii să devină oameni capabili. Mulţumită implicării sale, acum, când şi-au găsit drumul în viaţă, elevii pe care i-a îndrumat continuă să ţină legătura cu el. Singurul lui regret este că, începând din această toamnă, va pleca din învăţământ. „Mă pregătesc să mă pensionez în toamnă. Nu îmi pare rău că voi ieşi la pensie, dar îmi pare rău că nu voi mai fi alături de elevi şi de cadrele didactice din Dulceşti şi Moşneni”, a mai spus profesorul de educaţie fizică care de 25 de ani conduce, cu succes, două unităţi de învăţământ.