În majoritatea claselor există cel puţin un elev care este veşnic certat de către profesor sau educator, dat afară de la ore pentru că nu este cuminte, se mişcă în continuu în bancă, distrage atenţia colegilor de la explicaţiile dascălilor sau vorbeşte excesiv. Aceşti copii sînt catalogaţi de cele mai multe ori drept obraznici sau, în unele cazuri, ca “măscăricii clasei”. Deşi îşi doresc să fie apreciaţi de către colegi şi de profesori, aceştia îi ocolesc şi ei se aleg cu pedepse zdravene din partea cadrelor didactice şi cu dispreţul celor de vîrsta lor. Specialiştii susţin că 5% din preşcolarii şi şcolarii constănţeni se confruntă cu această problemă deoarece suferă de tulburări hiperkinetice. “Din păcate, aceşti copii au foarte mult de suferit din cauza simptomelor bolii. Ei sînt neatenţi şi nu îşi pot menţine concentrarea, sînt distraşi cu uşurinţă, nu pot duce sarcinile la bun sfîrşit, pierd lucrurile cu uşurinţă, sînt hiperactivi, se comportă de parcă ar avea un motor - vorbesc excesiv, aleargă agitat şi nu de puţine ori sînt impulsivi. Este foarte important ca profesorii să recunoască aceşti copii şi să nu îi pedepsească pentru ceea ce fac, deoarece sînt bolnavi şi au nevoie de ajutor”, a declarat dr. Mihaela Mătărîngă, medic primar neuropsihiatru.

Din cercetările efectuate a reieşit că micuţii care suferă de deficitul de atenţie sau de tulburările hiperkinetice s-au născut cu această boală. Există mai multe cauze potenţiale printre care se numără tulburările psihice ale părinţilor care s-au transmis genetic, expunerea mamei la alcool sau nicotină pe parcursul sarcinii, prematuritate extremă şi greutate scăzută la naştere sau diferite afecţiuni cerebrale, printre care se numără encefalita sau traumatismele cerebrale. “Este foarte important ca părinţii să înţeleagă faptul că acest tip de comportament al micuţilor nu este cauzat de o proastă educaţie şi nu trebuie blamat. De asemenea, nu trebuie să fie izolaţi sau pedepsiţi, deoarece pot deveni depresivi. Aceşti copii se izolează şi nu au încredere în propriile puteri. Deşi în număr mic, există şi adulţi care suferă de această boală, iar majoritatea nu pot avea o viaţă normală sau un serviciu”, a declarat dr. Mătărîngă. Pînă de curînd se credea că boala regresează odată cu înaintarea învîrstă, dar studiile recente au dovedit că acest lucru este fals, iar pentru ca viaţa micuţului să nu fie afectată, este indicat ca părinţii să-I ducă la psihiatru. “Trebuie înţeles că şi copiii au nevoie de ajutor psihiatric, iar o vizită la un astfel de medic nu înseamnă că micuţii sînt bolnavi psihic. De asemenea, cel mic nu va rămîne stigmatizat. Pentru boala de care suferă există medicaţie, care, luată corespunzător, diminuează efectele acesteia şi de cele mai multe ori ea dispare”, a declarat dr. Mihaela Mătărîngă