CEREMONII DISCRETE Pentru trei sferturi dintre americani, JFK rămâne în istorie drept un preşedinte remarcabil, cel mai iubit, fiind plasat pe primul loc într-o listă a liderilor americani de după Dwight Eisenhower (1953-1961), potrivit unui sondaj Gallup. Născut într-o familie bogată şi influentă din Boston, John F. Kennedy, cel mai tânăr preşedinte ales şi primul şef de stat catolic, nu şi-a putut termina primul mandat, început în 1961. Acesta a fost marcat mai ales de Războiul Rece, în general, şi de criza rachetelor din Cuba, de eşecul operaţiunii din Golful Porcilor, dar şi de programul spaţial Apollo, în special. Mitul Kennedy, în continuare viu, se datorează şi stilului său modern expus de televiziune, care îşi trăia atunci anii de glorie, dar şi de şarmul soţiei sale, Jackie. Imaginile cu împuşcarea preşedintelui într-o limuzină decapotabilă, având-o pe Jackie alături, şi anunţul morţii fac parte din memoria colectivă mondială. Dallas, multă vreme rămas discret după ce a fost supranumit „oraşul urii”, a organizat o ceremonie sobră la Dealey Plaza, unde a avut loc atentatul, pentru „a onora viaţa, mandatul şi moştenirea preşedintelui Kennedy”. Clopotele au răsunat la 12.30, ora atacului, urmate de un minut de reculegere şi de lecturarea unor extrase din discursuri ale preşedintelui, de rugăciuni şi muzică.

Casa Albă nu a anunţat niciun angajament special din partea lui Barack Obama, supranumit de câteva ori „noul JFK”. Ieri, singurul eveniment a fost un dineu organizat în onoarea a 16 personalităţi decorate cu Medalia prezidenţială pentru Libertate, creată de JFK, în cadrul căruia Obama l-a omagiat pe „curajosul” preşedinte. „50 de ani mai târziu, John F. Kennedy rămâne în posteritate aşa cum era şi când era în viaţă, curajos şi îndrăzneţ”, a subliniat Barack Obama. La Cimitirul Arlington, din apropiere de Washington, vizitat de circa trei milioane de persoane în fiecare an, mormântul preşedintelui a făcut recent obiectul unor lucrări de mentenanţă. Soţii Clinton s-au recules la mormântul preşedintelui cu o zi înainte de comemorare, tocmai pentru a se bucura de intimitate.

O RANĂ MORTALĂ Televiziunea şi sectorul editorial şi-au intensificat activitatea. O estimare apreciază la 40.000 numărul cărţilor publicate de la moartea lui JFK (alte zeci de opere au fost publicate numai în 2013) care examinează mitul sub toate faţetele sale: asasinarea, viaţa privată, moştenirea, fotografiile de familie. O carte intitulată „If Kennedy Lived / Dacă Kennedy ar fi trăit” imaginează chiar şi ce s-ar fi putut întâmpla dacă acesta nu ar fi fost asasinat. Pe cât de mult şi-ar fi dorit lumea ca JFK să supravieţuiască, progresul medicinii tot n-ar fi putut să-i salveze viaţa. Doctorul Robert McClelland, profesor emerit în cadrul Centrului Medical Southwestern din Dallas, care îşi desfăşoară activitatea sub egida Universităţii Texas, unde JFK şi-a dat ultima suflare, s-a aflat în echipa de chirurgi care a încercat să-l salveze. Medicul, acum ajuns la vârsta de 83 de ani, a declarat în ajunul comemorării că glonţul a tăiat în jumătate creierul preşedintelui şi că cerebelul, pur şi simplu, îi atârna afară din cutia craniană prin locul de ieşire a proiectilului. O astfel de rană rămâne fatală şi în prezent.

O SOŢIE-MODEL Providencia Paredes, fosta asistentă personală a lui Jackie Kennedy, a îndrăznit să vorbească despre coşmarul trăit de fosta Primă Doamnă. Pe 23 noiembrie, când a revenit la Casa Albă purtând celebrul costum Chanel stropit cu sângele preşedintelui, Jackie a luat liftul şi s-a dus direct în apartamentul său, unde a plâns lacrimi amare şi şi-a împărtăşit temerea că ar fi putut să fie ucisă şi ea. Pentru toată lumea, a devenit văduva care a plănuit cu atenţie înmormântarea soţului său, simbol al tristeţii naţionale, model de demnitate şi graţie. Dar pentru copiii săi era doar “mămica” care, la numai câteva ore de la înmormântare, a pregătit o petrecere pentru Caroline şi John, pentru că aşa le promisese cu câteva zile înainte. “Nu vroia ca ei să ştie ce s-a întâmplat. Erau atât de mici. Nu vroia ca ei să fie trişti”, a povestit Providencia Paredes, de 89 de ani. În săptămânile care au urmat, Jackie s-a mutat la Georgetown şi apoi la Manhattan, unde a găsit anonimatul pe care îl dorea. La rândul său, Clint Hill, de 81 de ani, agentul Serviciilor Secrete care se ocupa de protecţia fostei Prime Doamne, a menţionat tristeţea grea în care Jackie s-a complăcut în primul an. “Nu mai radia ca înainte. Dar s-a întărit cu fiecare zi. Deja se gândea la moştenirea pe care el o lăsa naţiunii. A fost mereu o vizionară”, a afirmat acesta.

UN SIMBOL PUTERNIC Nu numai tristeţea Primei Doamne a rămas în amintire, ci şi maşina care îl transporta pe JFK în ziua fatidică. Decapotabila marca Lincoln Continental este expusă la Centrul istoric Dearborn, ce include Muzeul „Henry Ford“. Era vopsită într-o nuanţă de albastru metalizat, dar la televizoarele alb-negru din 1963 a părut neagră. A costat aproape 200.000 de dolari în 1963, având o serie de modificări. După asasinat a suferit alte modificări, fiind dotată cu o armură din titan şi un acoperiş permanent, operaţiuni care au mai costat 500.000 de dolari. A fost folosită în serviciul Preşedinţiei americane până în 1977. Maşina are importanţă istorică şi suscită emoţie puternică, fiind unul dintre cele mai populare exponate ale muzeului, vizitat anual de trei milioane de oameni.

ÎN SLUBJA CASEI ALBE Maşina a fost asamblată în 1961. Când Casa Albă a decis să îl achiziţioneze, acest model reprezenta o nouă dovadă de modernitate. Când a ieşit pe uşa uzinei Ford Motor Co. din Wixom, limuzina cu patru uşi costa doar 7.300 de dolari. Dar a devenit un automobil VIP după ce a suferit o serie de modificări la sediul firmei Hess & Eisenhardt din Cincinnatti. A fost mărită, pentru a se adăuga spaţiu suplimentar pentru diferite accesorii, precum un acoperiş decapotabilb sau un scaun hidraulic pe spate, dedicat unui agent al Serviciilor Secrete. Modificările, unele considerate secrete de stat, au dus valoarea maşinii la 200.000 de dolari. Ford şi-a menţinut dreptul de proprietate, maşina fiind închiriată Casei Albe pentru suma de 500 de dolari pe an. Numele de cod al maşinii în limbajul Serviciilor Secrete erau X-100 şi SS-100-X. Extrem de confortabilul automobil a fost adus la Dallas la bordul unui avion cargo, dar încă după standardele inocente din 1963 se ştia că nu respecta criteriile de securitate necesare unei limuzine prezidenţiale. JFK însuşi a decis retragerea acoperişului şi nici nu a vrut ca agentul Serviciilor Secrete să ocupe scaunul din spate. Mulţi sunt de părere că acoperişul l-ar fi ferit pe preşedinte de rana fatală de la cap. Momentul în care preşedintele a fost lovit de glonţ a fost surprins de operatorul amator Abraham Zapruder, filmul arătând violenţa loviturii care pur şi simplu i-a dat capul pe spate lui JFK. După asasinat, X-100 a fost adusă la Washington, D.C., cu acelaşi avion, şi a fost cercetată minuţios de către FBI şi Serviciile Secrete.

Succesorul lui Kennedy, Lyndon Johnson, era nemulţumit că nuanţa de albastru prea denota stilul predecesorului său, aşa că a dispus vopsirea ei în negru. Astfel, maşina arăta ca o fortăreaţă, având şi geamuri fumurii. Richard Nixon a dispus să i se facă o fereastră în acoperiş pentru a putea saluta mulţimea. În cele din urmă, în 1977 a fost retrasă din uz, iar un an mai târziu, preşedintele Ford a decis că locul ei este într-un muzeu de istorie şi a donat-o muzeului care mai târziu avea să-I poarte numele. Abia din anii 1980 a fost expusă publicului în spatele unui geam transparent şi al unui gard de protecţie, care o izolau de vizitatori. Curatorii muzeului au sesizat însă emoţia pe care o suscită maşina şi au decis să renunţe la acestea. Pentru un documentar produs de ABC News, menit a marca cea de-a 40-a comemorare a asasinatului, maşina a fost fotografiată, măsurată şi cartografiată pentru realizarea unui model animat.

CEASUL MORŢII Comemorarea asasinării lui JFK prilejuieşte şi licitaţia unui ceas care i-a aparţinut lui Kemp Clark, neurochirurg din Dallas care s-a aflat în echipa de medici care a încercat să-i salveze viaţa preşedintelui. Se spune că aceasta a indicat ora morţii lui Kennedy. Este vorba despre un ceas de 18 carate marca Patek Philippe, fabricat în 1948. Mama lui Kemp Clark a cumpărat ceasul un an mai târziu, cu 750 de dolari, dar acum, acesta este estimat la 150.000 de dolari. Licitaţia va avea loc pe 17 decembrie. O parte din încasări va fi donată Crucii Roşii.

ADEVĂRUL STĂ ÎN DETALII CNN a întocmit chiar o listă cu lucruri pe care, cel mai probabil, foarte mulţi nu le ştiu despre moartea celui de-al 35-lea preşedinte al SUA. Deşi sute de teorii ale conspiraţiei au emis ipoteze despre o a doua persoană care ar fi tras în preşedinte în ziua tragediei, istoria arată că JFK a fost ucis de către Lee Harvey Oswald, care a fost împuşcat mortal, după două zile, de către Jack Ruby. Aspectul inedit este că Harvey Oswald a fost arestat nu pentru uciderea preşedintelui american, ci pentru împuşcarea mortală a unui ofiţer de Poliţie din Dallas, J.D. Tippitt, la 45 de minute după ce Kennedy a murit. Oswald a negat ambele acuzaţii şi, în timp ce era transferat la închisoare, a fost omorât prin împuşcare de Jack Ruby, proprietar de cluburi de noapte din Dallas.

Cu opt luni înainte ca Lee Harvey Oswald să îl omoare pe JFK, bărbatul a încercat să îl ucidă pe Edwin Walker, un anticomunist vocal şi fost general al Armatei americane. După retragerea din Armata SUA, în 1961, Walker a devenit un critic fervent al conducerii Kennedy şi s-a opus în mod activ programului de integrare rasială în şcolile din Sud. Comisia Warren, însărcinată cu investigarea asasinării lui Kennedy, a descoperit că Oswald încercase să îl omoare pe Walker în timp ce fostul general se afla în locuinţa lui. Walker a suferit atunci răni minore provocate de fragmente ale glonţului.

În ciuda faptului că trei preşedinţi ai SUA fuseseră asasinaţi până atunci, Abraham Lincoln, James Garfield şi William McKinley, uciderea sau tentativa de ucidere a unui preşedinte a fost considerată infracţiune federală abia începând din 1965, după doi ani de la moartea lui JFK. Anunţul morţii preşedintelui a fost extrem de mediatizat. Reţelele de televiziune au supendat transmisiunile timp de patru zile. La zece minute după împuşcarea lui JFK, CBS a fost primul post TV care a difuzat un buletin de ştiri despre subiect. După aceea, cele trei reţele de televiziune naţionale - CBS, NBC şi ABC - şi-au întrerupt programul normal pentru a trata subiectul asasinării timp de patru zile la rând. Uciderea lui John F. Kennedy a fost cel mai lung eveniment mediatic acoperit fără întrerupere la televizor, înainte de atacurile din 11 septembrie 2001.

La câteva ore după asasinare, vicepreşedintele Lyndon Johnson a fost învestit în funcţia de preşedinte la bordul Air Force One, cu Jacqeline Kennedy alături, eveniment capturat într-o fotografie istorică. Jurământul a fost depus în faţa judecătorului federal Sarah Hughes, singura femeie care a îndeplinit vreodată această funcţie.