UN SIMBOL DE TRISTĂ AMINTIRE Germania a marchat, sâmbătă, o aniversare mai puţin plăcută! În dimineaţa zilei de 13 august 1961, Germania de Est începea ridicarea Zidului Berlinului, care îi va despărţi timp de 28 de ani nu numai pe fraţii aceluiaşi popor, dar va diviza Europa în cele două lumi ale Războiului Rece. La Berlin, s-a păstrat un minut de reculegere în memoria celor care au murit încercând, în atâţia ani, să treacă zidul pentru a ajunge în Occident. Şi toată circulaţia în oraş s-a oprit preţ de un minut. Cancelarul Angela Merkel, ea însăşi crescută în partea comunistă a Germaniei, a adus un omagiu victimelor într-un loc simbolic, strada Bernauer, o stradă împărţită în jumătate de zid. Cancelarul german a asistat la inaugurarea unui monument şi a unui muzeu. Şi preşedintele Christian Wulff a ţinut un discurs, afirmând că această aniversare este un prilej de reflecţie.

Comemorările au început încă din cursul nopţii, când timp de şapte ore au fost citite numele celor care au murit încercând să scape din Estul comunist. Numărul celor care au murit încercând să treacă zidul este disputat, oficial, sunt cel puţin 136 de persoane, dar asociaţiile victimelor spun că adevăratul număr este de peste 700. Prima victimă ar fi fost Guenter Liftin, pe data de 24 august 1961, iar ultima Chris Gueffroy, pe 6 februarie 1989.

În dimineaţa zilei de 13 august 1961, soldaţii Germaniei de Est au apărut la Poarta Brandenburg din Berlin şi au desfăşurat sârmă ghimpată de-a lungul liniei de demarcaţie a frontierei. În cele din urmă, sârma a devenit un zid de 160 de kilometri, în jurul părţii de vest a oraşului, iar apoi s-a transformat într-o fâşie a morţii, cei 300 de grăniceri est-germani însărcinaţi cu paza deschizând focul asupra celor care treceau zidul dincolo. Trenurile din şi înspre Vest treceau pe sub Zidul Berlinului fără să oprească, gările au fost închise. Zidul a fost dărâmat în 1989, dar pentru unii continuă să fie simbolul diviziunii economice dintre vestul bogat şi estul mai sărac al Germaniei. Astăzi, abia dacă se mai păstrează câteva relicve din Zid, chiar dacă autorităţile au marcat cu piatră de pavaj opt kilometri din traseul pe unde trecea cândva zidul. Turiştii se străduiesc adesea să găsească porţiuni din zidul original.

O TRANZACŢIE CARE NU A MAI AVUT LOC Cotidianul german „Der Spiegel” a dezvăluit ieri cum Guvernul Germaniei de Vest şi SUA au intenţionat la un moment dat să vândă Berlinul de Vest Germaniei de Est. Cancelarul german Konrad Adenauer sugerase că Berlinul de Vest, aflat atunci sub ocupaţia forţelor franceze, britanice şi americane, dar total izolat în cadrul Germaniei de Est comuniste după ridicarea zidului ar putea fi schimbat cu parcele de teritoriu. Documente guvernamentale declasificate recent arată că Adenauer i-a prezentat această idee secretarului de Stat american Dean Rusk şi preşedintelui John F. Kennedy, sugerând ca SUA să facă această propunere Uniunii Sovietice, a cărei armată controlează Germania de Est. Ideea era de a lăsa Germania de Est şi Uniunea Sovietică să preia controlul asupra Berlinului de Vest, un obiectiv al politicii sovietic, în schimbul extinderii către vest a frontierei Germaniei de Vest, către Thuringia, o parte din Saxonia şi din Mecklenburg-Pomerania occidentală. Aceste zone au fost ocupate de armatele occidentale la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, după care au fost cedate armatei sovietice conform acordurilor de la încheierea conflictului.

Berlinul, care a fost ocupat în întregime de Armata Roşie, a făcut obiectul unui acord între aliaţi, zona sa occidentală fiind încredinţată aliaţilor occidentali. Germania de Vest nu a crezut cu adevărat că Moscova va accepta acest schimb deoarece acest lucru ar fi însemnat că Germania de Est ar fi rămas fără o parte din regiunile sale industriale. Dar cancelarul Adenauer credea că poate obţine profit din această ofertă, cel puţin generând dificultăţi între autorităţile est-germane şi cele sovietice în cazul în care Moscova ar fi fost tentată de această idee. Tabăra occidentală ar fi putut la rândul său să beneficieze de o calmare a tensiunilor cu blocul sovietic, în timp ce contenciosul privind Berlinul de Vest era unul dintre punctele sensibile ale Războiului Rece dintre cele două blocuri. Potrivit documentului citat de publicaţia „Der Spiegel”, pănă la urmă preşedintele Kennedy a respins această idee. În iunie 1963, preşedintele american a mers la Berlin, unde va rosti celebra frază „Ich bin ein Berliner”, în traducere Sunt un berlinez, exprimându-şi susţinerea faţă de locuitorii enclavei occidentale în Germania de Est.