Despre Constantin Brâncuşi (19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj - 16 martie 1957, Paris) s-au scris... biblioteci întregi - zeci de volume şi mii de articole -, fluvii de cerneală au curs încercând să-i cuprindă în cuvinte genialitatea, iar demersul de a face aprecieri valorice, astăzi, la 55 de ani de la moartea sa, este superfluu, comparabil cu o picătură de apă într-un ocean de esenţe tari.

Totuşi, la ceas omagial, trebuie să ne gândim cu pioşenie şi cu mândrie la această personalitate a culturii universale, la părintele sculpturii moderne, al cărui geniu creator a fost zămislit pe plaiuri mioritice. Născut într-o familie de ţărani simpli, la Hobiţa, judeţul Gorj, Constantin Brâncuşi, care niciodată nu şi-a uitat originile -, dimpotrivă, s-a mândrit cu ele, întâmpinându-şi importanţii oaspeţi străini în atelierul de la Paris, îmbrăcat în straie autentice româneşti - reprezintă „cartea de vizită” a românului contemporan autentic.

UN ROMÂN AUTENTIC, UN STAT NERECUNOSCĂTOR Chiar dacă statul român (comunist!) i-a refuzat donaţia, atunci când, la vârsta de 74 de ani, a vrut să ofere statului român atelierul său, Constantin Brâncuşi face cinste ţării în care s-a născut. Însă, trebuie să recunoaştem că Franţei, mediului său cultural ultra-receptiv la valori, îi datorăm recunoaşterea internaţională a genialităţii sale. Pentru că, dacă Brâncuşi nu ar fi ales să meargă şi să creeze la Paris - pe jos! -, probabil ar fi rămas un genial sculptor român. De aceea, după refuzul autorităţilor comuniste, nu trebuie să ne mire că acest corifeu al artei moderne universale a ales să îşi ia cetăţenie franceză, în 1952, lucrările sale intrând în patrimoniul Muzeului Naţional de Artă Modernă din Paris, la Centrul Pompidou, milioane de turişti vizitându-i, anual, „atelierul”.

La 16 martie 1957, la vârsta de 81 de ani, Constantin Brâncuşi trece în eternitate, „cu inima tristă, pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea”, după cum îi mărturisise arhiepiscopului Teofil.

REPATRIEREA OSEMINTELOR, O DORINŢĂ ARZĂTOARE De aceea, astăzi, se vorbeşte despre repatrierea osemintelor marelui artist. În acest context, pe 14 noiembrie 2011, poetul Laurian Stănchescu şi o româncă îmbrăcată în port naţional au depus la Palatul Elysée şi la Parlamentul francez un text prin care cereau repatrierea osemintelor sculptorului Constantin Brâncuşi, înmormântat la Paris.

Rămân să vorbească posterităţii despre genialitatea sa, la 55 de ani de la moarte, opere precum Ansamblul Sculptural de la Târgu Jiu - Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului, propuse pentru a fi înscrise în patrimoniului mondial UNESCO -, „Domnişoara Pogany”, „Pasărea măiastră”, „Rugăciune” sau „Cuminţenia pământului”.

În 2009, o sculptură de Brâncuşi, „Madame LR”, din cadrul colecţiei de artă Yves Saint Laurent & Pierre Berge, a fost vândută pentru 29 de milioane de euro.