Statele europene trebuie să rezolve problema celor aproximativ 600.000 apatrizi, prin a le oferi o protecție similară cu a refugiaților, au transmis, ieri, activiști în domeniu, lansând o zi de acțiune pentru a atrage atenția asupra situației dificile a persoanelor aflate în această situație pe continent. Apatrizii, care nu sunt recunoscuți ca cetățeni ai niciunei țări, nu au acces la drepturi de bază pe care majoritatea oamenilor le consideră garantate. Nu pot lucra, nu pot beneficia de sistemul de sănătate și nici măcar nu se pot căsători. Ei ajung deseori nevoiași sau în închisoare și sunt extrem de vulnerabili la exploatare. ”Prea mult timp Europa a permis ca persoanele apatride să existe ca fantome legale expuse abuzurilor asupra drepturilor omului și fără posibilitatea de a recurge la justiție. Acum este momentul ca această problemă să fie rezolvată odată pentru totdeauna”, a explicat Chris Nash, directorul Rețelei Europene privind Condiția de Apatrid (ENS).

PROCEDURI DEFICITARE ENS, din care fac parte organizații caritabile, avocați și universitari, a înaintat, ieri, o petiție Parlamentului European în care le cere statelor să adopte proceduri pentru a le permite apatrizilor să-și legalizeze prezența. ”A nu avea documente și o cetățenie este ca și cum nu ai fi existat niciodată în această lume”, a spus Isa, un apatrid care s-a născut în Kosovo și a fugit la Belgrad, în timpul conflictului din 1999. Cazul său este evidențiat în raportul ENS făcut public ieri și în care sunt prezentați 20 de apatrizi care locuiesc în țări precum Marea Britanie, Franța, Italia și Slovacia. Unii s-au confruntat cu detenția, sărăcia și separarea de familiile lor. Chris Nash a spus că este vital să se pună accent pe latura umană în ceea ce privește suferința cauzată de condiția de apatrid, care este deseori neglijată deoarece este văzută ca o chestiune juridică sau tehnică.

Numeroși apatrizi din Europa au ajuns în această situație în urma destrămării fostei Uniunii Sovietice și a fostei Iugoslavii. Alții au ajuns apatrizi din cauza strămutării din timpul războaielor. Un număr mult mai mic de apatrizi sunt imigranți din afara Europei care nu sunt recunoscuți ca cetățeni ai țărilor unde s-au născut. Numai opt țări din Europa au stabilit proceduri de determinare a condiției de apatrid, Marea Britanie, Ungaria, Spania, Georgia, R. Moldova, Letonia, Franța și Italia. Majoritatea statelor au ratificat Convenția ONU din 1954 privind apatrizii, însă Estonia, Cipru, Malta și Polonia nu au făcut încă acest lucru. La nivel mondial există circa zece milioane de apatrizi. Această inițiativă europeană precede o campanie majoră a ONU pentru eradicarea problemei apatrizilor în interval de un deceniu.