România rămîne în continuare o ţară a economiei subterane şi a tranzacţiilor ilicite. Lunar, românii cumpără o tonă de aur din care 75% provine din surse neautorizate şi de la casele de amanet, potrivit estimărilor Patronatului Bijutierilor din România. "Instituţiile statului care au atribuţii de control a operaţiunilor nu prea au mecanisme să controleze aceşti vînzători ambulanţi. Piaţa subterană reprezintă circa 750 de kg din totalul celor o mie de kg vîndute în fiecare lună. Procentul este alimentat de Codul fiscal din 2004, cînd s-au eliminat accizele la amanet, fapt care a permis deschiderea pieţei subterane. La respectiva cantitate scoasă din subteran, o estimare modestă sau foarte modestă ar arăta un milion şi jumătate de euro care să intre lunar la bugetul de stat“, a declarat preşedintele Patronatului Bijutierilor din România, Karl Heinz. „Pentru a avea şanse de dezvoltare a pieţei, soluţia ar fi eliminarea legislaţiei fiscale care nu permite industriei o dezvoltare normală“, a adăugat el.

În domeniul argintului, accizele lipsesc. Prin urmare, piaţa subterană se manifestă doar în ceea ce priveşte aurul. Deşi faţă de anul trecut vînzările de bijuterii de aur au crescut cu aprox. 10 procente, România ocupă, totuşi, un loc codaş în Europa în ceea ce priveşte cantitatea de bijuterii cumpărată, spun reprezentanţii Patronatului. În prezent, statul încasează accize în valoare de 30.000 de euro lunar. Acciza reprezintă încasările de la toţi operatorii din domeniul bijuteriilor, în număr de 3.500. De asemenea, acest domeniu se confruntă cu o presiune a preţurilor determinată de taxele vamale mari însă, din 2007, bijutierii din România va trebui să răspundă la alte cerinţe. Firmele mari se plîng că în România nu există foarte mulţi oameni cu mulţi bani pentru a se putea trece la comercializarea bijuteriilor de lux, placate cu diamante sau a pietrelor preţioase cu multe carate. Însă românii sînt fideli aurului conform unei mentalităţi rămase de pe vremea cînd aurul însemna o investiţie bună a economiilor. În prezent, investiţiile imobiliare, în terenuri sau comerţul cu bunuri de folosinţă îndelungată sînt mult mai rentabile decît crearea unor stocuri de aur.