În fiecare an, Ziua Internaţională a Femeii este marcată în 8 Martie, prin diverse manifestări dedicate exclusiv sexului frumos. Dacă, la început, manifestarea avea în centru dorinţa a femeilor muncitoare de dobândire a unor drepturi, de-a lungul timpului s-a transformat într-un prilej de sărbătorire a feminităţii şi a reprezentantelor sexului frumos, indiferent de religie şi rasă. În prezent, este o zi a bucuriei pentru toate femeile, pentru că ele primesc flori şi diferite cadouri.

Sărbătoarea de 8 Martie a fost percepută mult timp drept un moment în care erau afirmate drepturile sociale şi politice ale femeilor. De începuturile ei se leagă vremea marilor tulburări sociale. De Ziua Internaţională a Femeii se leagă şi moştenirea protestului tradiţional şi a activismului politic. Înainte de 1910, multe femei din ţările dezvoltate industrial munceau mai ales în domeniul textilelor şi al serviciilor casnice, erau însă supuse discriminării sexuale şi erau plătite mult mai prost decât bărbaţii. Aşa au apărut organizaţiile sindicale, iar de aici până la revoltele industriale n-a mai fost decât un pas.În 1908, 15.000 de femei au manifestat la New York, cerând un program de muncă mai scurt, salarii mai bune şi drept de vot. Un an mai târziu, în urma unei declaraţii a Partidului Socialist din America, prima Zi Naţională a Femeii a fost sărbătorită în SUA pe 28 februarie.

Începuturile Zilei Internaţionale a Femeii

În 1910, cea de-a doua Conferinţă Internaţională a Femeilor Muncitoare s-a ţinut la Copenhaga. O femeie pe nume Clara Zetkin, lidera organizaţiei femeilor din Partidul Social Democrat din Germania, a adus în discuţie ideea de a stabili o Zi Internaţională a Femeii, o sărbătoare care să fie marcată în aceeaşi zi în toate ţările, în sprijinul luptei femeilor pentru drepturile lor. Peste 100 de femei din 17 ţări care au participat la conferinţă au aprobat în unanimitate ideea lansată de Clara Zetkin. Astfel, în urmă cu 103 de ani, pe 19 martie 1911, a fost sărbătorită prima Zi Internaţională a Femeii, în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. Peste un milion de femei şi bărbaţi au participat în această zi la manifestaţii pentru ca femeilor să li se acorde drepturi legate de muncă, dreptul la vot, educaţie şi de a deţine funcţii publice. În ciuda acestei decizii, la mai puţin de o săptămână, pe 25 martie 1911, a izbucnit incendiul de la fabrica de textile Triangle Shirtwaist, din New York, în care şi-au pierdut viaţa peste 140 de femei, multe dintre ele fiind imigrante de origine evreiască sau italiană şi având vârste cuprinse între 16 şi 23 de ani. Acest accident a atras atenţia asupra condiţiilor de muncă şi a dus la îmbunătăţirea legislaţiei americane în domeniu. În zorii Primului Război Mondial, în timpul campaniilor pentru pace, rusoaicele au sărbătorit pentru prima dată Ziua Internaţională a Femeii, în ultima duminică din februarie 1913. În acelaşi an, după consultări şi discuţii, Ziua Internaţională a Femeii a fost mutată pe data de 8 martie. În 1914, femeile din întreaga Europă au manifestat împotriva războiului şi pentru solidaritate între femei. De la apariţia ei în cadrul mişcării socialiste, Ziua Internaţională a Femeii a căpătat tot mai multă recunoaştere de la an la an, ajungând să fie sărbătorită în ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare deopotrivă. Astfel, 1975 a fost declarat "Anul Internaţional al Femeii" de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). Începând cu acest an, Ziua Internaţională a Femeilor a fost adoptată de multe dintre guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei. În România, Ziua Mamei a fost, în schimb, declarată sărbătoare publică începând din 2010 şi este sărbătorită în prima duminică a lunii mai.