Se consideră neînţeleşi, persecutaţi de către părinţi şi profesori, rebeli, supăraţi pe societatea în care sînt nevoiţi să trăiască. Vor mai mult de la viaţă, însă nu au curaj să îşi depăşească limitele. Se răzvrătesc şi se răzbună pe cei care îi dezaprobă. Acesta este profilul, în linii mari, al adolescentului cu tendinţe suicidale. Unii dintre ei îşi duc planul la bun sfîrşit şi lasă în urmă nişte părinţi îndureraţi, care nu ştiu ce i-a determinat pe copiii lor să îşi pună capăt zilelor. Psihiatrii au ajuns la concluzia că 25% din tentativele de sinucidere din judeţul Constanţa aparţin adolescenţilor cu vîrste cuprinse între 16 şi 18 ani. De asemenea, îngrijorător este şi faptul că, la Constanţa, 8,2% din elevii claselor VI-VII au ideaţie suicidală. Medicii psihiatri cred că depresiile sînt determinate de schimbările sociale şi se acutizează, pentru că părinţii şi cadrele didactice nu dau importanţă lucrurilor pe care aceştia le consideră o problemă. România trece printr-un val de sinucideri în rîndul adolescenţilor şi foarte multe dintre problemele bănuite că ar fi stat la baza acestor acte sînt de natură sentimentală. “Suicidul este o problemă reală, care însă este greu de rezolvat. În şcoli nu există suficienţi consilieri care să depisteze la timp problemele adolescenţilor, ca să poată fi împiedicate aceste acte suicidale. Elevilor le este foarte greu să comunice cu profesorii despre dilemele pe care le au, de nemulţumirile şi frustărilor lor, deoarece dascălii sînt mult mai interesaţi de felul în care se prezintă adolescenţii la ore, decît de sentimentele pe care le au. Dar nu numai profesorii au un rol important în stabilitatea emoţională a unui elev. De acest lucru ar trebui să se preocupe, în primul rînd, părinţii. Din păcate, comunicarea dintre părinţi şi adolescent este deficitară”, a declarat medicul psihiatru Mihaela Mătărîngă.

Lipsa de comunicare, unul dintre factorii determinanţi ai sinuciderii

Psihiatrii susţin că părinţii fie refuză să vadă că fiul/fiica lor se confruntă cu o problemă, fie nu le dau importanţa cuvenită, lucru care îi enervează pe adolescenţi. Una dintre cele mai stringente probleme, care marchează viaţa adolescentului este viaţa amoroasă. “Adolescenţii îşi încep viaţa sexuală din ce în ce mai devreme. Astfel, în cazul fetelor, vîrsta de debut a activităţii sexuale este de 13-14 ani. Acest lucru le face să fie mult mai sensibile emoţional şi au neapărat nevoie să discute cu cineva, însă foarte mulţi părinţi consideră problemele sexuale drept un subiect tabuu. De asemenea, statutul social al părinţilor duce la apariţia ideilor suicidale. Faptul că unii dintre adolescenţi nu îşi pot permite o viaţă luxoasă îi determină să se simtă excluşi de cei cu o situaţie materială bună. În ultima perioadă, am constatat că apar ideile sucidale la adolescenţii ai căror părinţi sînt plecaţi peste hotare la lucru. Mai ales în cazul în care părintele care lipseşte este mama, apar tentativele de suicid. Astfel, copiii vor să atragă atenţia asupra lor”, a continuat medicul psihiatru, Mihalea Mătărîngă. Psihiatrii susţin că pentru unii dintre adolescenţi problemele, prin care am trecut cu toţii la o anumită vîrstă, par lipsite de rezolvare, singura soluţie găsită rămîne suicidul. “În ultimii patru ani, nu a venit la mine niciun adolescent care să fi avut tentative de sinucidere, adus de către părinţi. Vin singuri, la recomandarea unor prieteni sau cunoştinţe”, a declarat dr. Mătărîngă. Psihiatrii sînt de părere că introducerea psihologilor încă de la grădiniţă nu poate fi decît un lucru benefic, deoarece în acest fel vor fi depistate problemele de ordin emoţional şi comportamental mult mai devreme, putînd fi astfel rezolvate.