Erupția fără niciun avertisment a vulcanului Ontake i-a pus pe gânduri pe specialiștii seismologi din Japonia și nu numai. Erupția s-a soldat cu moartea a 57 de persoane, turiști care se aflau pe Muntele Ontake, fiind luați prin surprindere de emanațiile de gaz toxic și cenușă. Alte șase persoane sunt în continuare date dispărute. Erupția a dat peste cap cele mai importante lucruri ce se știau despre vulcani, mai precis faptul că aceștia prezintă anumite semne înainte de a-și relua activitatea, precum seisme de suprafață, scurgeri de lavă sau erupții sporadice de gaze, aburi sau cenușă. Vulcanul Ontake, însă, nu a prezentat niciunul din aceste semne înainte de erupția sa bruscă.

1%, CEL MAI PERICULOS PROCENT Dat fiind riscul seismic deosebit al Japoniei, cercetătorii Universității Kobe au demarat un studiu în care au reanalizat toate criteriile de periculozitate generate de vulcani. Concluziile lor sunt înfricoșătoare! 95% din populația arhipelagului nipon prezintă riscul de a fi surprinsă de o erupție vulcanică devastatoare în orice moment. Studiul a analizat nivelul erupțiilor care s-au produs pe teritoriul țării în ultimii 120.000 de ani. La fiecare o sută de ani există 1% șanse de a se produce o erupție vulcanică masivă, care să șteargă de pe fața Pământului populația de 120 de milioane de locuitori a insulei principale Honshu din arhipelagul nipon. Dată fiind proaspăta tragică experiență cu erupția vulcanului Ontake, cercetătorii niponi afirmă că acest risc de 1% nu mai poate fi ignorat de autorități. În plus, există și precedentul din 1995, când un cutremur de 7,2 grade pe scara Richter a distrus orașul Kobe și a dus la moartea a 6.400 de persoane și rănirea altor 4.400. Și atunci, șansa ca un astfel de cutremur să afecteze un mare oraș nipon era estimată la 1%!

Numai șapte vulcani din cei peste o sută identificați până în prezent au erupt în ultimii 10.000 de ani pe teritoriul Japoniei, o țară populată de 127 milioane de oameni. Cercetătorii estimează că cel mai înfricoșător dintre vulcanii care au erupt în trecut este situat la sud de insula Kyushu, al cărui crater gigantic se întinde pe o suprafață de 23 de kilometri. Conform analizelor efectuate de echipe mixte de geologi și vulcanologi, acest vulcan a fost extrem de activ în ultimii 120.000 de ani, existând dovezi a cel puțin șapte erupții masive. Însă vulcanul Ioyama, situat pe insula Kyushu, în lanțul muntos cu același nume, dă semne îngrijorătoare de reluare a activității. Seismologii au înregistrat mici cutremure care s-au resimțit, însă, până pe raza centralei nucleare Sendai, la 64 de kilometri distanță. În afara cutremurelor și emanațiilor de gaze și cenușă, erupțiile ar putea produce pagube importante centralelor nucleare și ar putea avea consecințe dezastruoase pentru întreaga lume, odată cu creșterea radioactivității.

HARTĂ ÎN SCHIMBARE Nu numai Japonia are un potențial seismic ridicat. Trei noi vulcani au fost descoperiţi în sud-estul Australiei. Unul are o vechime de patru milioane de ani şi un altul este încă activ, emană cenuşă, după care magma se răceşte rapid. Cercetătorii Universităţii Monash cred chiar că există mai mulţi vulcani în zonă, care aşteaptă să fie descoperiţi. Specialiştii australieni au descoperit vulcanii prin combinarea unor imagini din satelit cu modelele de topografie NASA. Acestea au relevat locaţii în care distribuţia de minerale magnetice semăna cu cele care, de obicei, se găseau în centrul vulcanilor. Astfel, ceea ce păreau a fi iniţial nişte movile inofensive erau, de fapt, vulcani. Echipa a vizitat site-urile pentru a confirma descoperirea făcută pe hârtie. Această tehnică a dus la descoperirea mai multor vulcani în zonă. În cadrul studiului pe teren s-au identificat însă şi alte 20 de posibile centre de erupţie, fiind prelevate eşantioane de sol pentru a fi studiate.

Cei trei noi vulcani fac parte din provincia Newer Volcanic Province (NVP) din Australia de Sud. Regiunea are peste 400 de vulcani cunoscuţi şi include unele dintre cele mai tinere formaţiuni vulcanice de la Antipozi. Vulcanii identificaţi în această regiune sunt atipici. Erupţia lor se formează atunci când bulele de magmă urcă din mantaua terestră, de la adâncimi de aproximativ 50 de kilometri, şi apoi se întăresc, formând mici conuri vulcanice care nu depăşesc înălţimea de 100 de metri. Vulcanii tipici se formează în zone în care plăcile tectonice intră în coliziune sau se fragmentează şi magma începe să curgă în afară. Noul studiu al regiunii NVP a acoperit o suprafaţă de circa 19.000 de kilometri pătraţi. Cel mai mare dintre cei trei vulcani nou-identificaţi, numit Cas Maar, are un diametru de circa un kilometru şi este un vulcan neobişnuit de mare pentru această zonă. Cas Maar este un tip special de vulcan, care se formează atunci când magma întâlneşte apa din pânza freatică, în drumul ei spre suprafaţă. În urma contactului cu apa, magma se răceşte rapid, iar vulcanul aruncă la suprafaţă doar cenuşă. Conform cercetătorilor australieni, vulcanul Cas Maar are aproximativ 300.000 de ani. Ceilalţi doi vulcani sunt formaţi din straturi de lavă solidificată suprapuse. Unul dintre ei a fost botezat Jays Hill şi are o vârstă estimată la două milioane de ani, iar celălalt, vechi de aproximativ patru milioane de ani, a primit numele Burgers Hill.

Chiar dacă niciunul dintre vulcani din zonă nu a erupt în ultimii 5.500 de ani, oamenii de ştiinţă consideră încă zona NVP o regiune vulcanică activă. Cum mantaua Pământului rămâne fierbinte şi elimină încă dioxid de carbon, acest lucru înseamnă că magma se apropie de suprafaţă. În zonă se produc erupţii vulcanice cu o frecvenţă medie de o dată la 10.800 de ani, iar geologii nu exclud producerea unor erupţii în viitor.