O echipă de cercetători a identificat o serie de anticorpi până acum necunoscuți ce ar putea permite dezvoltarea unor noi vaccinuri împotriva parazitului Plasmodium falciparum, responsabil de forma cea mai gravă de malarie. Prin expunerea unui număr mare de proteine aparținându-i acestui parazit la anticorpii produși în mod natural de sistemul imunitar al unor copii infectați din Kenya, oamenii de știință au reușit să identifice o serie de antigene până în prezent necunoscute. Oamenii de știință au descoperit și noi modalități de a folosi aceste antigene, care provoacă o reacție imunitară, prin asocierea lor în vaccinuri pentru a obține protecție împotriva parazitului care provoacă malaria. Totodată, rezistența la tratamentele antimalarie este o problemă din ce în ce mai gravă, care face indispensabilă obținerea de noi vaccinuri împotriva parazitului.

Malaria ucide anual peste 600.000 de oameni din întreaga lume, majoritatea victimelor provenind din rândul copiilor din Africa subsahariană. În cadrul acestui studiu oamenii de știință au monitorizat timp de șase luni un grup de copii infectați cu parazitul care provoacă malaria. O parte dintre aceștia s-au îmbolnăvit de malarie, în timp ce alții erau protejați de anticorpi naturali care împiedicau penetrarea membranei celulelor sanguine de către parazit. Eșantioanele de sânge recoltate de la acești copii a permis identificarea unei combinații de anticorpi ce pot oferi protecție totală împotriva paludismului.

VULNERABILI LA BOALĂ Malaria se transmite, în principal, prin înțepăturile țânțarilor anofel, insecte care au devenit din ce în ce mai rezistente la insecticidele menite să le extermine. Din cauza încălzirii climatice, temperaturile ridicate cresc riscul de răspândire a malariei la altitudini mari. Cercetătorii Universității din Michigan, SUA, au descoperit noi cazuri de malarie în regiunile înalte din Africa și din America Latină unde de obicei țânțarii nu ajungeau. Această extindere s-ar putea traduce cu până la un milion de noi pacienți, anual.

În mod tradițional, parazitul care infectează țânțarii nu rezistă la temperaturi scăzute și de aceea comunitățile umane au ales zone mai înalte când și-au fondat așezările permanente. Din punct de vedere antropologic astfel se explică de ce marile orașe ale Antichității erau de obicei în zone de dealuri la peste 500 de metri peste nivelul mării. În noul studiu se arată că schimbările climatice și creșterea temperaturii fac din malarie cea mai mare amenințare. Cele mai expuse țări sunt Columbia și Etiopia, unde au început să se înregistreze tot mai multe cazuri de malarie în zonele înalte. Studiul a centralizat date strânse din anii 1990 până în 2005, perioadă în care s-a observat creșterea zonei de extindere a malariei. În Etiopia aproape jumătate din populația țării trăiește la altitudini situate între 1.600 și 2.400 de metri, iar în ultimii zece ani s-a contorizat o creștere medie cu un grad Celsius a temperaturii. Extinderea ariei de răspândire a țânțarilor expune la risc crescut de malarie circa trei milioane de oameni, majoritatea cu vârste sub 15 ani. Populațiile care trăiesc în regiuni care sunt expuse în premieră sunt cele mai amenințate pentru că nu au deloc imunitate împotriva bolii. Potrivit estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) în 2012 s-a înregistrat un vârf al îmbolnăvirilor de 207 milioane soldate cu 627.000 de decese.

ATRACȚIE PENTRU ȚÂNȚARI Parazitul care declanșează malaria poate modifica mirosul corpului, ceea ce este o etapă importantă în procesul său de reproducere. Studiul efectuat pe o perioadă de 45 de zile pe șoareci de o echipă mixtă a Institutului de Technologie din Elveția și Universitatea de Stat Pennsylvania a descoperit că mirosul modificat persistă la animalele infectate chiar dacă acestea nu prezintă simptomele bolii și sunt doar purtători ai parazitului. Studiul a ajuns la etapa în care trebuie să dovedească că acest lucru se întâmplă și în cazul oamenilor. Parazitul alterează anumite componente deja prezente în ceea ce determină mirosul șoarecilor și îi face mai „apetisanți” pentru țânțari. Pentru a se reproduce, parazitul trebuie să fie transmis la organisme noi neinfectate ceea ce îi completează cercul vieții. Parazitul ajunge să preia controlul sistemului nervos al țânțarului care devine mai agresiv și înțeapă mai des în căutare de noi gazde.