După asumarea răspunderii pentru legea educaţiei, Guvernul Boc se vede confruntat cu spectrul unei noi moţiuni de cenzură, pe care opoziţia a anunţat deja că o va depune în cursul săptămânii viitoare. Presupun că ştiţi expresia autohtonă: \"din două, măcar una\"! Să sperăm şi noi cu adevărat că, din două moţiuni, măcar una să treacă, deşi, vă spun sincer, după experienţa anterioară m-am cam desumflat... Dar mai este un detaliu constituţional important, pe care s-a bazat şi Mircea Geoană în sesizarea depusă la Curtea Constituţională, ce face ca situaţia acestei legi asumate să poată deveni absurdă.

Textul actualei legi a educaţiei a trecut de Camera Deputaţilor cu vreo câteva modificări şi se află în prezent în dezbaterea comisiei de specialitate de la Senat, după care vor urma dezbaterea şi votul final în plenul camerei superioare a Parlamentului. Nu este exclus ca opoziţia să mai reuşească impunerea câtorva modificări în plus, în următoarele săptămâni, deoarece Guvernul, după asumare, nu are posibilitatea legală de a opri aceste dezbateri parlamentare. Aşa se face că, având în vedere extrem de fragila majoritate de care dispune puterea la Senat, legea poate fi adoptată spre sfârşitul acestei sesiuni parlamentare cu toate modificările ce o vor deosebi de actuala versiune asumată. Constituţia a prevăzut o asemenea situaţie contradictorie şi stipulează că, în astfel de cazuri, legea dezbătută şi votată în parlament este cea validă, în dauna versiunii asumate! Vă daţi seama de absurdul unei întâmplări de felul acesta? Ar fi o nouă premieră, în ultimele două decenii, oferită de guvernarea Băsescu-Boc...

Singura soluţie a PDL-ului ar fi ca preşedintele să nu promulge varianta de lege dezbătută, ţrimiţând-o înapoi în parlament pentru rediscutare, ceea ce ar permite actualei majorităţi politice să anuleze toate modificările ce deosebesc legea votată de legea asumată. Dar asta ar însemna alte câteva luni calendaristice de dezbateri sau chiar o nouă asumare pe acelaşi text de lege, fapt cu adevărat fără precedent în istoria democraţiei româneşti... Ca să nu mai adaug o întrebare simplă: după care lege a educaţiei va continua să funcţioneze sistemul nostru de învăţământ în tot acest răstimp?

Curat... absurd, mon cher!