România a reînceput ieri pledoariile în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ), în a doua rundă a audierilor în procesul împotriva Ucrainei pentru delimitarea spaţiilor maritime în Marea Neagră, care durează două zile. În această rundă finală, care marchează încheierea pledoariilor României, reprezentanţii Bucureştiului, coordonaţi de Bogdan Aurescu, demontează argumentele din pledoariile Ucrainei din cursul săptămînii trecute. În prima intervenţie în faţa Curţii, Aurescu a subliniat că Ucraina nu are argumente să-şi susţină pretenţiile şi atunci invocă permanent lungimea coastelor sale la Marea Neagră. \"Ucraina se străduieşte să distragă atenţia acestei Curţi de la lipsa ei de argumente în susţinerea construcţiei liniei sale spre chestiunea lungimii ţărmurilor, care a devenit acum alpha şi omega în acest caz, mantra sa\", a arătat agentul României. El a susţinut că lungimea coastelor nu poate fi considerată nici circumstanţă relevantă în delimitare, în contextul geografic specific zonei în dispută, nicio justificare a echităţii liniei finale, aşa cum ar dori Ucraina. De asemenea, potrivit lui Aurescu, deşi Ucraina susţine acum că nu îşi bazează cazul pe Insula Şerpilor ca element central în delimitare, în metoda pe care o foloseşte primul pas este să traseze linia de echidistanţă chiar între Insula Şerpilor şi coasta românească. Aceasta transformă coasta minusculă, de numai 300 de metri, a unei formaţiuni maritime neintegrate în ţărmul ucrainean, într-un substitut pentru întreaga coastă relevantă a Ucrainei pentru acest proces de delimitare maritimă, a arătat agentul României la CIJ. El a subliniat că singura strategie a Ucrainei în pledoariile sale a fost repetiţia aceloraşi idei nefondate. \"Unica regulă pe care se întemeiază argumentaţia Ucrainei este “repetiţia”, regula de aur a publicităţii. Am numărat nu mai puţin de 68 de situaţii cînd reprezentanţii Ucrainei au menţionat “diferenţa accentuată a lungimilor coastelor” sau o formulă similară\", a spus Aurescu, în opinia căruia afirmaţia Ucrainei potrivit căreia întreaga sa coastă ar trebui luată în considerare în delimitare contrazice atît dreptul, cît şi contextul geografic din acest caz. Reprezentanţii Ucrainei nu au spus nimic despre justificarea şi modul în care deplasează linia de echidistanţă provizorie pentru a ajunge la propunerea lor finală. Ucraina nu a explicat cum se ajunge la situaţia în care linia finală propusă Curţii în această delimitare coincide cu linia propusă României în timpul negocierilor, în ciuda faptului că, acum, Ucraina pretinde să recunoască metoda de delimitare a CIJ, internaţional recunoscută, iar atunci trasa linia după o metodă proprie inedită, care nu respecta regulile de delimitare stabilite bilateral în 1997. Aurescu a mai afirmat că soluţia de delimitare propusă de România la CIJ este construită în mod corect şi rezonabil. Sînt cel puţin trei seturi de argumente juridice care determină traseul liniei de delimitare în vecinătatea Insulei Şerpilor. Toate evidenţele, în fapt şi în drept, arată că Insula Şerpilor nu are dreptul decît la cel mult 12 mile marine de mare teritorială, deja alocate prin acordul româno-sovietic din 1949, a arătat agentul României pentru CIJ. După discursul introductiv susţinut de Aurescu, în faţa Curţii au mai pledat: Cosmin Dinescu, co-agentul României pentru CIJ, asupra \"Irelevanţei actelor statale în zona supusă delimitării\", James Crawford, pe tema \"Frontiera delimitată în jurul Insulei Şerpilor\" şi \"Critica liniei de delimitare a Ucrainei, precum şi a interpretării date de Ucraina coastelor relevante şi zonei relevante. Existenţa unui acord de delimitare parţială în jurul Insulei Şerpilor\", Simon Olleson, despre \"Frontiera maritimă din jurul Insulei Şerpilor, reprezentată pe hărţile folosite în argumentaţie\" şi Daniel Muller, despre \"Digul Sulina\".