Văd cîte un pedist, cu lumînări la nas, care se ţine strîns de poala Puterii. L-a scăpat Puterea de la ţîţă şi dumnealui se dă cu fundul de pămînt că ar vrea înapoi... Să se ducă la preşedintele jucător, ăla de centrează şi dă singur cu capul, şi să-l întrebe de ce a izbit cu Alianţa de toţi pereţii, inclusiv de duşumeaua de la Cotroceni! Nu preşedintele jucător a spart toate geamurile de la Palatul Victoria, transformînd Guvernul într-un maidan unde domnia sa centra şi dădea singur cu capul pînă ameţea tot electoratul? El i-a aţîţat pînă i-a desfiinţat! Le plăcea la nebunie pediştilor ori de cîte ori jucătorul prezident le punea cîte o talpă miniştrilor liberali! Se hlizeau, se băteau cu mîinile pe burtă şi îi miştocăreau pe cei fără de proptele la Cotroceni! Alţii numărau cu satisfacţie castanele încasate de premier şi se crăcănau de rîs… Îl recunosc pe pedistul cu lumînări la nas ca fiind unul dintre şmecherii care se lăudau că pe ei nu-i plouă cu un prezident jucător cu canadiană nouă... Nu înţeleg de ce acum se dă cu fundul de pămînt şi se tăvăleşte prin praf, acuzîndu-i pe liberali că l-au luat brusc de la ţîţa Puterii! Scăpat din braţe, pedistul încrezut nu mai are tupeul pe care îl avea la ţîţa Puterii! Era bine hrănit şi tare în glezne, antrenîndu-se după modelul jucătorului preşedinte. A feştelit-o cel care centra, dădea singur cu capul şi îl faulta pe premier. Acum, subit, a rămas fără obiect de activitate, pentru că nu rentează să fii un preşedinte jucător dacă nu mai ai pe cine să ţaci ca să se hlizească pe PIB-ul nostru opinia publică. Rămas singur la Cotroceni, prezidentul se faultează singur pentru a poza în victimă a imperialismului liberal. Prea l-a ignorat şi persiflat pe premier, încît, acum, aliaţii săi din Partidul Democrat au rămas pe jos, pe lîngă Putere, culegînd din agurida Opoziţiei. Nici nu au fost bine evacuaţi de pe culoarele Alianţei, că dumnealor au şi dat de greu… Ca în filmele indiene, despărţirile pediştilor de Putere sînt de-a dreptul sfîşietoare. Vedem grupuri de interese care se tăvălesc prin praf şi ameninţă cu sinuciderea! Păi, deja, s-au sinucis politic! Au sperat oamenii micuţului Boc, pînă în ultima clipă, în împăcare, dar nu a mai ţinut şmecheria! S-au păruit aliaţii pînă şi-au distrus perucile! E limpede că de la început au umblat cu peruca vopsită! Acum au sorcovit-o de-a binelea cu Alianţa! Le-a tras-o premierul pediştilor în momentul în care le-a închis robinetul la ţîţa Puterii. A tăcut şi a încasat tot ce i s-a dat cu vîrf şi îndesat pînă cînd s-a răsculat! A explodat mămăliga Tăriceanu! Ca să vezi ce înseamnă un consilier ca lumea pe probleme de harţă, gioale şi capete în gură pe contrasens. Au vrut pediştii lui Boc să o întoarcă precum la Ploieşti, dar a fost prea tîrziu! Înţeleg tristeţea pedistului smuls de la ţîţa Puterii, dar nu pricep de ce nu-i face reproşuri prezidentului centrat şi dat singur cu capul! I-a dispărut obrăznicia care l-a consacrat în perioada cînd uda cu scuipat clanţa de la uşa liberală şi se răţoia la toţi cei care îndrăzneau să treacă prin faţa Cotrocenilor. Scăpat printre picioare de Putere, pedistul este mic precum o gîză, stîngaci şi nu mai face pe grozavul. Te apucă mila cînd auzi cum se smiorcăie pe lîngă Putere să-l ia din nou în braţe şi să-l pupe în bot. I s-au lungit lumînările de la nas pînă la genunchi… Ba chiar i-au intrat în şosete… Cînd îl smulgi direct de la ţîţa Puterii, micuţul pedist intră în panică! Ferească sfîntul Templar să se spulbere mitul preşedintelui jucător!