După anunţul făcut de Traian Băsescu joi seara, legendara interogaţie hamletiană a devenit întrebarea de fiecare zi a oricărui român! Acesta este momentul adevărului pentru cariera politică a actualului preşedinte al României şi pentru ascensiunea PDL-ului, care a ajuns pe marginea prăpastiei electorale...

În mod surprinzător, reducerea cu 25% a resurselor financiare pentru salariile bugetarilor nu pare atât de dramatică, prin comparaţie cu reducerea pensiilor sau a ajutorului de şomaj, deşi impresia este înşelătoare. Şmecher cum îl ştim, Băsescu a lăsat o portiţă deschisă, pentru amăgirea proştilor. Statul, vezi Doamne, îşi poate reduce aceste cheltuieli bugetare lăsând la latitudinea miniştrilor, prefecţilor, preşedinţilor de consilii judeţene, primarilor sau directorilor metodele de economisire! Adică nu este vorba numai de micşorări salariale, ci şi de concedieri care pot păstra intacte veniturile angajaţilor rămaşi în sistem sau chiar pensionări anticipate, acolo unde este posibil... Mersi! Vă daţi seama cum va reacţiona clientela PDL-ului şi cine vor fi cei care îşi vor conserva funcţiile?!? Ca să nu ne mai punem în pielea celor pensionaţi, care şi aşa, până la această reducere, trăiau de pe o zi pe alta, ori în pielea viitorilor şomeri!...

Victor Ponta a numit o asemenea hotărâre \"genocid social\" şi nu cred că a exagerat, fiindcă PIB-ul României este de aproape cinci ori mai mic decât cel al Greciei, ceea ce va face dramatice consecinţele acestei măsuri. Pentru Traian Băsescu este momentul adevărului, deoarece asta dovedeşte eşecul ambiţiilor sale megalomane de a fi preşedinte, dar şi premier. Pentru PDL este tot momentul adevărului, din cauză că au ieşit la lumină statisticile mincinoase şi \"optimiste\" ale Guvernului Boc. De altfel, premierul nici nu a avut curajul să facă aşa un anunţ public catastrofal, după cum aţi remarcat! Abia acum, la spartul târgului, au înţeles toţi ageamiii de ce strigă presa, de câţiva ani încoace, că România a devenit pe furiş o republică prezidenţială condusă de un dictator. Măcar de-ar fi fost un dictator deştept sau luminat...

\"A fi sau a nu fi\" s-a transformat înt-un lung şir de interogaţii mai mult sau mai puţin retorice pentru aproape toţi românii. Întrebarea lui Hamlet poate însemna astăzi \"A supravieţui social sau nu\", dar mai poate avea şi semnificaţia \"Va mai rezista politic PDL-ul sau va dispărea de pe scena politică precum PNŢCD-ul?\" Acum este limpede ca lumina zilei de ce Guvernul Boc nu a luat nicio măsură reală împotriva crizei, mai ales că i-a dat în vileag şi declaraţia lui Mugur Isărescu, făcută cu numai câteva ore înaintea conferinţei de presă organizată de Băsescu la Cotroceni. Obligaţia de a-şi plăti clientela politică după alegerile prezidenţiale i-a ţinut legaţi cu mâinile la spate pe toţi miniştrii acestui cabinet ce va rămâne de tristă amintire! Nu ştiu cum vor evolua lucrurile de-acum înainte, pentru că situaţia este imprevizibilă şi va produce o explozie socială fără precedent, în schimb ştiu sigur că, în ziua de joi, 6 mai, anul de graţie 2010, actuala putere a pierdut 7 milioane de voturi din totalul populaţiei cu drept de vot din România... Dar cu ce preţ?!