O variaţie genetică curentă se află la originea dezvoltării cancerului de prostată, iar gena incriminată este deja cunoscută pentru rolul pe care îl are în funcţionarea acestei glande. Studiile precedente au identificat deja anumite zone din genomul uman asociate cu un risc sporit de cancer de prostată, dar noul studiu a mers şi mai departe, explicînd mecanismul biologic care face ca riscul să fie mai mare la anumiţi indivizi, au declarat cercetătorii americani. Diferenţele înregistrate în secvenţa ADN-ului anumitor persoane reprezintă variaţiile genetice despre care oamenii de ştiinţă ştiu deja că sînt asociate cu un risc crescut de declanşare a unor maladii, printre care şi cancerul de prostată. Cel mai frecvent tip de variaţie este o modificare apărută într-o singură nucleotidă - unul din elementele de bază din structura ADN-ului. Două studii recente, independente, efectuate asupra genomului uman, au identificat o variaţie genetică ce apare în regiunea celui de-al zecelea cromozom şi care joacă un rol important în activarea genei MSMB. Această genă produce o proteină care reprezintă un marcator potenţial pentru cancerul de prostată. Această proteină are şi un efect puternic împotriva tumorilor. Proteina în cauză scade progresiv în organism, atunci cînd celule canceroase din zona prostatei încep să se dezvolte.

O echipă de cercetători de la Institutul Naţional pentru Sănătate din SUA a examinat modul în care această variaţie genetică simplă este asociată cu funcţionarea genei MSMB şi cu dezvoltarea cancerului. Pentru aceasta, oamenii de ştiinţă au comparat zona din al zecelea cromozom, unde se află, la anumiţi bărbaţi, această variaţie genetică şi gena MSMB, analizînd eşantioanele de sînge recoltate de la 6.118 pacienţi suferind de cancer de prostată şi de la 6.105 pacienţi care nu sufereau de această maladie. Analiza lor comparativă a confirmat o asociere foarte puternică între variaţia genei MSMB şi dezvoltarea cancerului de prostată. Cercetătorii au analizat, ulterior, modul în care cele mai frecvente variaţii genetice, denumite T şi C, afectează funcţionarea genei MSMB. S-a descoperit că variaţia T, cea mai frecventă la bărbaţii suferind de cancer la prostată, era şi ea asociată cu o activitate mai redusă a genei MSMB. Analizele au relevat faptul că proteina CREB, care joacă un rol important în funcţionarea genelor, este strîns legată de variaţia genetică C, dar nu şi de variaţia T. Autorii studiului au descoperit cu această ocazie că nicio altă variaţie genetică din regiunea zonei coordonată de gena MSMB, de pe al zecelea cromozom din genom, nu influenţează funcţionarea acestei gene.

Cancerul de prostată reprezintă cel mai frecvent tip de cancer la bărbaţi, după cancerul de piele, constituind, totodată, a doua cauză de mortalitate a bărbaţilor bolnavi de cancer din SUA.