Legea privind Codul de conduită a funcţionarilor publici prevede că în fiecare instituţie publică trebuie să existe un consilier de etică desemnat de conducerea autorităţii/instituţiei publice. Ei bine, acest consilier trebuie să sprijine activitățile de prevenire a corupției, să ofere asistenţă, să monitorizeze respectarea Codului de conduită şi să elaboreze rapoarte trimestriale privind respectarea lui. Asta este treaba lui. Noţiunea de consilier etic a fost introdusă în legislaţia românească în anul 2007, la iniţiativa Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (ANFP), însă acest sistem este funcţional în SUA, în multe state din Europa Occidentală, unde există comisii de etică cu atribuţii similare celor din legislaţia românească. Pentru a-i pune la punct cu privire la conduita așteptată și drepturile pe care le au consilierii respectivi, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a lansat ghidul ”Bune practici şi instrumente de lucru pentru prevenirea corupţiei în administraţia publică”. Ghidul respectiv a fost elaborat în cadrul proiectului “Formare şi dezvoltare pentru asigurarea eticii şi integrităţii în administraţia publică”, finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative 2007-2013 și derulat de către Centrul de Resurse Juridice (CRJ) în parteneriat cu ANFP. În paginile acestuia sunt prezentate principiile managementului integrităţii în instituţiile publice şi sunt exemplificate bune practici privind prevenirea corupţiei. Pe scurt, ghidul este acel ceva foarte stufos, pe care puține persoane îl înțeleg, dar pe care toată lumea trebuie să îl facă. Acest ghid este recomandat și persoanelor cu funcţii de conducere din instituţiile şi autorităţile publice.