Între 26 noiembrie şi 7 decembrie, la Doha, reprezentanţii a 195 de ţări iau parte la Conferinţa ONU privind Schimbările Climatice (UNFCCC). România este reprezentantă de o delegaţie din Ministerul Mediului şi Pădurilor şi din Ministerul Afacerilor Externe. Delegaţiilor guvernamentale li se alătură alte câteva mii de participanţi, reprezentanţi ai industriei şi ai mediului de afaceri, ai celor mai importante organizaţii de mediu nonguvernamentale, ai institutelor de cercetare şi ai mass-media. Această a 18-a Conferinţă a Părţilor la UNFCCC va negocia câteva aspecte-cheie în domeniul schimbărilor climatice, cu un impact economic şi social semnificativ asupra ţărilor parte la Convenţie şi la Protocol. Subiectul central rămâne continuarea Protocolului de la Kyoto, a cărui primă perioadă de angajament (2008 – 2012) expiră. Elementul-cheie îl reprezintă asumarea pentru a doua perioadă de angajament (CP2) a unor ţinte obligatorii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). Delegaţii speră să identifice soluţii funcţionale de natură juridică, astfel încât, pe de o parte, Protocolul să poată continua, iar pe de altă parte, să rămână funcţional şi în intervalul de tranziţie, asigurând inclusiv funcţionalitatea mecanismelor sale flexibile de piaţă.

Al doilea aspect major se referă la continuarea lucrului sub Platforma Durban, care pregăteşte viitorul acord global în domeniul schimbărilor climatice, menit să stabilească angajamente obligatorii pentru toate părţile la Convenţie. Viitorul acord global va intra în vigoare în 2020 dar finalizarea sa este preconizată pentru 2015. Acest acord global este foarte important, în condiţiile în care statele considerate dezvoltate, semnatare ale Protocolului, îşi asumă obligaţii ce presupun costuri semnificative, în timp ce angajamentele sub Convenţie sunt voluntare, chiar dacă sunt sprijinite politic de cele 193 de state semnatare. Se intenţionează ca această disparitate între angajamente să fie echilibrată de viitorul acord global şi de natura lui obligatorie pentru toate statele. Obiectivele României sunt cele ale UE: asumarea unei noi perioade de angajament sub Protocolul de la Kyoto (CP2); susţinerea ca CP2 să aibă o durată de opt ani (2013 – 2020), respectând obiectivele deja în vigoare la nivelul legislaţiei europene şi asumarea unei ţinte de reducere a emisiilor GES de 20% la nivelul UE, până în anul 2020, faţă de anul de referinţă 1990.