Din partid istoric, PNŢCD a ajuns o biată lămîie politică. Deşi e vlăguită de-a binelea, mai storc unii şi bruma de zeamă care a mai rămas în ea! Ca să nu spun că i-au ras pînă şi coaja. Aşa arată PNŢCD. Cel puţin, să-mi fie cu iertare, aşa se vede de la Constanţa, unde formaţiunea politică amintită a intrat într-un profund anonimat. La Constanţa, despre ţărănişti se vorbeşte ocazional. Fie cînd se sparge vreun geam la sediul plăpîndei organizaţii judeţene, fie cînd membrii de partid sînt confundaţi cu producătorii ţărănişti care îşi desfac produsele agricole în Piaţa Griviţei. PNŢCD Constanţa a ieşit din peisajul politic local. Ultima oară s-a vorbit despre acest partid cînd a rămas, chipurile, fără sediu la Mangalia. Pozînd în vitregiţii şi oropsiţii soartei, au tăbărît asupra primarului Claudiu Tusac, ca şi cum el ar fi fost vinovat de faptul că PNŢCD ajunsese în stradă. Ca din întîmplare, pentru că Mangalia este oraşul întîmplărilor, şi-a făcut apariţia Zanfir Iorguş, căruia i-a picat direct la lingurică protestul foştilor săi tovarăşi. Din toată pleiada de activişti, PNŢCD se mîndreşte în continuare cu fostul primar al Mangaliei. De dragul sediului de partid, au uitat imediat perioada istorică parcursă de Iorguş în PSD, tratînd-o ca pe o greşeală copilărească! Zvonacii au lansat la mişto, la data respectivă, diverse scenarii de rîs şi plîns în colectiv avînd ca temă posibila revenire a domnului Zanfir Iorguş în PNŢCD! Caterincă în toată legea! Trebuie să recunosc că am rîs vîrtos alături de marii comici ai PNŢCD. Unii chiar au pus botul la o asemenea diversiune cu Stan şi Bran în rolurile principale! În anul de graţie pe care îl trăim, PNŢCD Constanţa ar fi fericit să-l aibă în rîndurile sale pe deputatul de Mangalia. Ecuaţia nu este valabilă şi invers. Cum PNŢCD se află la subsolul politichiei, lui Iorguş nu-i arde de doctrina pe care a abandonat-o în favoarea PSD. Dumnealui este un politician pragmatic şi, după cum merge, cu picioarele pe carosabilul imunităţii parlamentare. Episodul de la Mangalia, cu Iorguş pe post de avocat al ţărăniştilor, a fost ultima zvîcnire în public a acestei formaţiuni politice. În rest, ca în tot restul timpului, tăcere şi anonimat. Au tăcut, cu doctorul Corneliu Neagoe în frunte, puţinii săi vorbitori coerenţi şi incisivi. Poate că le este lehamite să mai facă politică. Poate că nu au unde să-şi exprime punctele de vedere în legătură cu viaţa şi soarta judeţului nostru. Mă tem însă, după cum simt eu pulsul evenimentelor, că PNŢCD nu mai este băgat în seamă pe eşichierul politic constănţean. În anii săi de scurtă glorie, sediul partidului din Constanţa era un furnicar de personalităţi ale oraşului. Acum pare a fi o prelungire a magazinului “Dioda”. Din păcate, ambiţiile personale ale celor care se luptă pentru supremaţie în partid au scufundat de-a binelea PNŢCD. În pragul Congresului, după un vechi obicei, nu există o politică unitară. Sleiţi de puteri şi lipsiţi de inventivitate, ţărăniştii îşi pierd vremea în disputele sterile generate de lupta pentru postul de preşedinte. Chiar dacă PNŢCD arată ca o plută necăjită, domnii Marian Miluţ şi Radu Sîrbu s-au păruit pe o funcţie fără o semnificaţie aparte. Practic, avem PNŢCD 1, cu Miluţ în poartă, şi PNŢCD 2, cu Sîrbu vîrf de atac. Pînă acum, din încleştarea celor doi s-a ales praful şi pulberea. Oare ştiu pe ce se bat cei doi politicieni? O fi vreo comoară ascunsă sub fotoliul de preşedinte al partidului! Bătălia dintre Miluţ şi Sîrbu este de-a dreptul comică. Ei se încleştează şi partidul le fuge de sub picioare, intrînd pînă la gît în mlaştină. În vremuri de restrişte şi jale, unora le mai arde de astfel de ifose politice. Poate că dacă ar fi existat o politică unitară, alta ar fi fost situaţia ţărăniştilor… Dumnealor se ţin de comicării, vorbe de duh şi pantomimă. Şi cînd te gîndeşti că marea zbenguială din PNŢCD abia a început! Chiar dacă Miluţ şi Sîrbu spun că vor să se împace. Oare?